Căile Justiției românești sunt mai mult decât întortocheate. Adică nici ocrotitorul oficial al Justiției, președintele Traian Băsescu, atunci când iese din cârciumă iarna, nu lasă urme atât de întortocheate în zăpadă.
În statul de drept numit România, procurorii și judecătorii interpretează în fel și chip libertatea Justiției. De pildă, pentru niște procurori de la Ploiești e OK să arestezi o grămadă de oameni în baza unor denunțuri făcute chiar de cel care a organizat un grup infracțional de evaziune și spălare de bani, iar apoi să-i dai drumul acasă inițiatorului acestui grup. Asta chiar dacă, dintre toți cei arestați, inițiatorul-infractor-denunțător este singurul care prezintă într-adevăr pericol public. Omul a participat la viața lui la bătăi în care s-a făcut uz de arme, e și împușcat în umăr, a fost oprit la Otopeni exact când voia să fugă din țară, acum vreo zece ani, a amenințat jurnaliști, primari, oameni de afaceri. Dar astea-s detalii lipsite de importanță pentru Justiția română.
Deci, dacă vreți să scăpați de pârnaie, puneți de un grup infracțional, spălați ce puteți spăla, luați-vă banii de la proști, apoi dați-i în gât pe toți, frumos, cu nume, prenume, firme, bani, bunuri, adrese. Veți scăpa ieftin, arest la domiciliu, o pedeapsă mică la judecată și, apoi, trai, neneacă, pe banii pe care i-ați pus la saltea.
Problema nu e doar cu procurorii de la Ploiești, ci și cu judecătorii de la Înalta Curte, care au stabilit că Răzvan Alexe, cel care îi obliga – în numele familiei Cosma – pe primari și pe patronii de firme să încalce legea, poate să stea liniștit acasă, nefiind nevoie de măsura arestului preventiv. Asta în condițiile în care ceilalți arestați, care nu au antecedente penale și au achitat integral prejudiciul calculat de procurori, stau în arest.
Asta ne place nouă la Justiția din România. E la fel pentru toți. Pentru toți proștii.