Frați români, iar am învins! Sîntem campioni, sîntem o națiune de sine jucătoare! Astăzi, luni, cînd scriem, de Ziua Națională, putem privi demn, cu ochii la realizările trecutului și la izbînda prezentului. La turneul final din Muntenegru, am cîștigat încă o dată titlul european la minifotbal. În disputa finală cu surprinzătoarea Slovenie, am primit un superb cadou de la Crăciun, cu două minute înainte de expirarea timpului regulamentar de joc. Gol decisiv cu călcîiul, o confirmare – la călcîie nu ne bate nimeni pe continent. 1-0, sec, și, astfel, am bifat al cincilea titlu consecutiv, din tot atîtea, de cînd există această prietenoasă competiție, menită să apropie fotbalul de popor. Tot respectul, pe bune, pentru băieții antrenați de arbitrul Tiberiu Lajos. Datorită lor, rămînem cei mai mari în fotbalul mic!
Doar cu fotbalul mare, ce să zicem, ne descurcăm mai greu. Ne-o fi luat mințile succesul de la minifotbal. În consecință, multe se micesc. Scorurile – tot mai mici, patru rezultate de 0-0, în ultima etapă. Terenurile de joc – prea mari, iarna, cînd dă ninsoarea. Arbitrii – prea reduși, de asemenea, pentru o competiție atît de micuță. Dincolo de noi, ajunserăm tot la vorba tovarășilor din Cooperativă, pe undeva: sîntem la momentul 0-0. Nasol.
Rămîne un pariu pentru Răzvan Burleanu, președintele european de la minifotbal și președintele român de la FRF. Cît de mini putem fi? Dacă-i numai de la 18 la 14 echipe în Liga 1, cu play-off / play-in, e prea simplu, prea puțin, doar o tîmpenie. Noi ne propunem mize mai mari. Vrem România Fotbalului Mare!
