Lăsați-ne, fraților, că nu ne mai arde de nimic. Că ne-a pierdut Bayern turul cu Real, sau că Liverpool ne-a clacat tocmai cu antipaticii de la Chelsea, uff, astea-s doar mici drame. Avem griji mai mari, ne paște tragedia. De o săptămînă, de cînd am aflat vestea îngrijorătoare, nu găsim liniște și pace, ni s-a tulburat karma, ne-am destructurat fengshui-ul. Ne tot suim pe bloc, amușinînd un loc propice. Umblăm după pari, cabluri, țevi, țevuști din aluminiu și un lighean metalic. Ne-am alertat părinții din provincie și unchiul din Berceni, cu speranță deznădăjduită – să cotrobăiască prin fundul debaralelor, poate n-au aruncat Decodorul! Ni s-au reactivat niște reflexe atavice, din vremuri animalice. Căci, frați români, primejdia e cumplită: riscăm să vedem Mondialul din Brazilia doar cu antenă de bulgari (sau, mă rog, alți vecini, după caz). Dacă TVR nu decartează rapid opt-nouă milioane de euroi, canci drepturi de transmisie! Or, la starea ruptă-n cur a postului public, e clar că singura nădejde a rămas la Guvern. Punem prinsoare că Guvernul va marca banu’, din marea lui mărinimie, că doar e an electoral. Și, astfel, mai uităm o vreme.
Uităm, de exemplu, cum a ajuns TVR-ul falit. Păi, pen’ că este o metaforă superbă a statului român. În mic, aici s-a reprodus un model național de succes, marcat de triada Politizare-Nepotism-Căpușare. Oamenii competenți, destui, au încercat să tragă căruța, cît s-au priceput și ei, parcă-n ciuda ălora cărora li se rupe de interesul public. E o discuție lungă, în fine, n-avem timp și loc aici…
Mai uităm și că, după 25 de ani, iar stăm la mîna Guvernului, de parc-ar trebui să așteptăm o decizie din partea CC al PCR să se dea ceva. Noi zicem că, pur și simplu, ni se cuvine. Circul e pîinea noastră. Doar tirania a vrut să ia dreptul la fotbal al poporului român.
Deci nu vrem să uităm că, la Revoluție, au murit oameni, cînd au vrut să treacă, de pe bulgari, înapoi pe TVR. S-au suit pe bloc să schimbe antena și, confundați cu teroriștii – zice legenda urbană –, au picat secerați.
Noi nu ne temem. Am testat deja acoperișul, v-am zis. De aici, de sus, se prinde España ’82, cu epopeica finală RFG-Franța, cu traseul incredibil al Italiei lui Enzo Bearzot și Paolo Rossi. Mai departe, cu purici, întrezărim Mîna lui Dumnezeu și fabulosul slalom al lui Maradona, înger și demon în meciul cu Anglia, la Mexico ’86. Și asta încă nu-i tot. În zare, peste pădurea de lighene, vedem semne îmbucurătoare pentru nație. Craiova ajunge în semifinalele UEFA, Dinamo bate Hamburgu’, Steaua ia Cupa Campionilor… Iar peste nici 12 ani și alte trei campionate mondiale, credeți-ne pe cuvînt, România va ajunge în sferturile de finală ale turneului final. Așa să ne ajute Tevereu, zasada, faulira, narușenie, jol karton, draghi izviteli!
