Deocamdată neamțul care antrenează Naționala e mai bun la spus povești decît să-i scoată pe băieții noștri din amorțeală. Chiar dacă a schimbat sistemul, Daum n-a reușit să facă o echipă mai acătării decît cea care s-a făcut că joacă la Campionatul European din Franța.
Muntenegrenii, cu echipa lor de flăcăi înalți, dar fără mari pretenții, au fost mai buni în prima repriză, încît dacă Pantilimon n-ar fi scos cu piciorul șutul lui Beqiraj din minutul 5, cine știe ce s-ar fi întîmplat după aceea. Ai noștri au făcut ei presing, dar fără mare convingere, iar așa-zisele lor ocazii din prima parte a jocului n-au fost decît niște sfîrîiacuri, astfel că de-alde Jovetic și-au văzut liniștiți de treabă și ne-au mai zburătăcit fundașii de vreo două ori, cînd numai norocul ne-a scăpat de gol.
Schimbările de roluri cu care a venit Daum, pentru a-i vindeca pe ai noștri de lîncezeală, mai mult i-au făcut să se încurce unii pe alții. Săpunaru nu prea știa ce caută pe teren. Andone, cînd s-a întîlnit cu mingea, se împiedica de fundași, centra către nimeni și a căutat poarta pe unde nu era. Și de unde Daum vorbea, înainte de meci, de inspirație și de inventivitate, ceea ce am văzut pe teren a semănat leit cu rutina păguboasă de pe vremea lui Iordănescu.
O fi fost echipa mai disciplinată ca la Euro, dar ce folos dacă nu știa lecția?! Fiindcă în repriza a doua, cînd Adi Popa și Torje au dat viteză jocului, profitînd și de oboseala care-i ajunsese pe muntenegreni, de li se înmuiaseră picioarele, trupa lui Daum a dat tîrcoale porții uriașului Bozovici, dar fără s-o poată lua cu asalt. Așa că i-am bătut pe muntenegreni la cornere cu zece la zero, dar la ocazii am fost tandi pe mandi.
Golul lui Adi Popa a venit mai mult din noroc decît din limpezimea atacurilor noastre, iar egalarea a picat aproape imediat, după o bîlbîială penibilă a apărării, dar și pentru că am fost peste ei, însă n-am stăpînit jocul. Cît despre penalty-ul ratat în final de Stanciu, ne-a băgat din nou în zodia lui ce-ar fi fost dacă, de care nu mai scăpăm de vreo douăzeci de ani și cu care ne tot bandajăm egalurile și eșecurile.
