Free Guy este o capodoperă a comunicării, un Mona Lisa a talentului de-a sintetiza un mesaj subtil și, fără să exagerez deloc, o pompă de putere industrială cînd vine vorba să sugereze idei existențiale. Nu trecuse un sfert de oră și știam exact care e premisa, unde merge povestea și că nu vreau să văd porcăria asta pînă la final.
Sau, dacă preferați altfel, este un Frankenstein al ecranului, pentru că e dezgustător să vezi cum au fost cusute pe scenariul submediocru hălci întregi din alte filme, în general mai bune. The Matrix, Groundhog Day și The Truman Show sînt doar cele mai cunoscute, pentru că lista insistă să fie mult, mult mai lungă. Și unde termină filmele, începe imitarea jocurilor video, de la Grand Theft Auto la Fortnite, din nou, amintindu-le pe cele dedulcite la faimă legendară.
Pe scurt: Guy (Ryan Reynolds) este un nimeni plictisitor, care își duce existența optimizată în pași bine precizați. Trezit, luat cafea, prestat job la bancă, suportat atacul zilnic asupra băncii alături de prietenul său cel mai bun, gardianul cel laș, mers acasă, reset, a doua zi reinițializare. Pentru că Guy este un NPC (non-playable character) într-un joc foarte popular. Și, evident, într-o zi, Guy o vede pe EA și viața lui artificială se schimbă complet. Din zero barat în erou galonat, pentru că motive și sentimente. Și da, există o explicație pentru această modificare aparent lipsită de sens. Una evident cretină.
La fel de cretină ca orice altă referință la lumea jocurilor. E induioșător să vezi cît de ignoranți pot fi scenariștii și cît de ridicol rezultatul muncii lor. De la simple replici la puncte critice ale narațiunii, filmul este o salată de lucruri înțelese prost sau deloc. „Dar bine, Dan, sînt și oameni care nu sesizează aceste diferențe!“ De acord, și acei oameni se numesc, generic, „nepublicul-țintă“. În plus, e irelevant. Dacă ai pretenția să faci un film despre ceva, fă efortul să înțelegi măcar bazele lui ceva. Nu să explici că scrima are ofsaid.
Să ignorăm povestea pentru că, fie ea și dreasă, rămîne generică și lipsită de orice urmă de pasiune. La fel ca scenele de acțiune, acel balet aseptic cu pretenții belicoase. Împreună, cele două dimensiuni formează un tot magic, a cărui putere e să scoată argintul viu din om, pentru că pînă și minereul nesimțitor nu poate tolera această Iliadă a plictiselii. O, sforăie-mi, zeiță, somnolența ce-aprinse pe Ahile Piroteanul!
Nu glumesc și nu exagerez deloc, Free Guy este un miracol al realizării mecanice și lipsite de orice urmă de talent, imaginație creatoare sau suflet. Un prăjitor de pîine e capabil de mai multă simțire decît întregul film, nu mai zic de o mașină de spălat cu uscător încorporat. Îl pot recomanda doar dacă vreți să scăpați de o insomnie gravă sau, alternativ, dacă ați încărcat pușca, dar încă nu v-ați hotărît să vopsiți pereții.
Free Guy. R.: Sînt sigur că e un tip chiar decent în timpul liber. Cu: Ryan Reynolds și alții, nu neapărat Ryan Reynolds.
Piroteanul? Nu cumva Picoteanul?
alegerea e foarte bună, dar eu aveam „a piroti” în minte 😀