Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Un horror care îngrozește prin plictiseală

Zoom Un horror care îngrozește prin plictiseală

Chucky a apărut din demența alimentată cu cocaină a anilor ’80 și, de-a lungul timpului, a știut să persiste în spiritul ăla complet nezdravăn. Nu a fost vreodată un clasic monstruos al genului, dar a intrat cu nesimțire în memoria publicului și a rămas – în ciuda anilor și a continuărilor din ce în ce mai slabe – imposibil de uitat.

Prin comparație, filmul de azi pare o marionetă dezarticulată, aruncată în silă lîngă primul tomberon disponibil.

Diferența este vizibilă fix din debut și picajul ulterior este doar o consecință a abordării lipsite de imaginație. Desigur, să nu uităm de regia calpă și scenariul care insistă să fie idiot deși nimeni nu susține contrariul, dar să rămînem deprimați la început deocamdată.

Dacă originalul abuza cu plăcere de obsesia voodoo și muta sufletul unui ticălos de ucigaș într-o păpușă sinistră, remake-ul pare opera unei drone ajunse middle manager undeva în zona de marketing a industriei. “Tinerii sînt obsedați de gadget-uri, nu? Și stau pe smartphone? Hai să le dăm un Chucky care e produs al tehnologiei, nu al magiei!”

Și uite așa, producătorii au înlocuit vrăjitoria supranaturală cu prostia artificială. În locul insului bîntuit de pofta fiarei, noul Chucky e rezultatul nervilor unui muncitor nervos că are un șef tîmpit și își varsă nervii modificînd algoritmul păpușii și dînd frîu liber aplicațiilor demonice. Că numai un retardat mintal ar putea crede că talpa țării are atîta acces la chipset-ul în care stă înlănțuit soft-ul, asta e clar pentru oricine nu este o dronă corporatistă de marketing. Singura explicație acceptabilă pentru o asemenea geneză tîmpită este nevoia unei metafore despre cumplita lipsă de suflet a filmului.

Dar fie și păpușă pornită dintr-o eroare de programare. Ideea are potențial într-o casă bîntuită de Siri și Alexa și locuită de un obsedat care postează pe Twitter pe de frigider și se uită pe Netflix la sandwich maker. Adevărata groază și suspansul de calitate stau în așteptare, într-o tensiune bine calculată și întreținută mișelește prin scenariu, regie și interpretare.

Aici, însă, singura tensiune e în circuitele jucăriei ucigașe, capabilă să sperie doar prin risipa de hemoglobină de pe ecran, într-o serie de omoruri lipsite de imaginație, de șarm și de orice urmă de haz. Și, dacă tot vorbeam, este de apreciat obsesia scenariului pentru glume tîmpite, nimerite în context ca nuca în perete și menite doar să distragă atenția de la realizarea care își urlă nefericirea precum Hecuba pe ruinele Troiei.

Child’s Play este un horror făcut în maniera ultimilor ani. Nu e de groază, dar e îngrozitor. Dacă ar fi să-i găsesc și o calitate după atîta defecte, aș spune că măcar nu e Toy Story 4.

Child’s Play. R.: Lars Klevberg. Cu: Aubrey Plaza, Mark Hamill, Gabriel Bateman.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]

Ultimele articole