Ajunserăm să jucăm pînă și-n sfînta zi de Paște, ca păgînii. O să ne bată Dumnezeu, pentru multele și grelele noastre păcate. În Vinerea Mare, pe Arena Națională, la meciul cu Pandurii, sub privirea extatică a lui Gigi, suporterii steliști le urau de dulce-n gură fraților de la Dinamo. Dacă ăsta mai e club creștin, atunci noi sîntem patriarhii ecumenici ai Constantinopolului, Antiohiei și Capadociei. E clar, maică, vine sfîrșitul lumii – Eternul Derby –, iar noi dansăm nepăsători pe buza Apocalipsei.
Ni se fac semne de peste tot și doar cine-i orb nu le vede. Ultimul eveniment este de-a dreptul revelator: Jean Pădureanu (77 de ani) se retrage de la Gloria Bistrița, după 49 de ani de muncă și de luptă în folosul clubului. Cine și-ar fi imaginat? Îl credeam nemuritor în funcție pe acest patriarh (cu adevărat patriarh!) al blaturilor. Azi, iată-l, se sihăstrește în postura de Papă Emerit al Cooperativei. Alături de dînsul, și alți cîrdași întru credința furtodoxă trec în istorie. Dumitru Sechelariu de la Bacău – hodinească-se-n pace! – a rămas doar amintirea unui nume de stadion. Pinalti de la Piatra Neamț nu-i nici la pușcărie, nici la brutărie, ci, desprins de micile șmenuri lumești, se ocupă mai mult cu marile afaceri de la primărie. O chierit floarea Moldovii… Și, peste munți, unde ești tu, Romică Pașcu de la Brașov, care puneai cei trei trandafiri PDSR pe tricourile echipei? Se stinge Cooperativa, cea care a dominat anii ’90, pînă cu mult dincolo de zorii noului mileniu.
Semne asemănătoare ne vin și dinspre capitaliștii de Bucale. La Dinamo, Nicolae Badea a închis taraba și a predat inventarul. La Rapid, George Copos umblă înfrigurat după un investitor care să-i preia prăvălia. Da, se scufundă planeta, și se va scufunda chiar mai adînc, la anu’, cînd se retrage și Mircea Sandu de la FRF, dacă e să-l credem. Pînă atunci – atenție! – urmează sentințele definitive în Dosarul Transferurilor.
Desigur, nu e chiar sfîrșitul lumii. E doar sfîrșitul unei lumi, amurgul zeilor unei epoci. Asta-i soarta universului nostru, după cum se poate vedea și-n politică, business sau media: securiștii bătrîni se calcă pe bombeu cu sereiștii tineri, iar vechea echipă de comuniști convertiți la capitalism e înlocuită, încet-încet, de juniorii crescuți în pepiniera proprie. Așa că, rămași orfani de Tata Jean, zis Lordu’, lăcrimăm și cîntăm: Jeane, nu mai plînge, Jeane, echipa e-n formă, Cooperativa nu e moartă, Cooperativa se transformă! Adevărat a înviat!
Publicat în Cațavencii nr. 18 (96), 2013
