Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Un muzeu

Zoom Un muzeu

În timp ce poporul dă talpă Loganului pentru a ajunge mai repede la mare, să se bălăcească alături de alge, anticomuniştii rămîn la job peste program şi lucrează din greu pentru înfiinţarea Muzeului Comunismului. 

 

Vladimir Tismăneanu, proaspăt decorat de preşedinte şi transformat în Mare Cavaler al promovării democraţiei, crede că treaba e urgentă şi că românii au nevoie de muzeul ăsta mai ceva ca whisky-ul de gheaţă. E cald, la naiba, şi un muzeu plin cu anticomunism e tot ce, istoriceşte vorbind, ne-ar putea răcori. Aruncînd însă o privire furişă sub coaja portocalie a afacerii înfiinţării acestui stabiliment al memoriei selective, putem observa lejer că, printre altele, miza e şi desfiinţarea Institului Revoluţiei Române, născut din coasta lui Iliescu.

Ironic vorbind, aşa cum ne-a obişnuit istoria, Iliescu devine coleg de epurare anticomunistă cu Marius Oprea, cel eliminat pentru colaboraţionism cu PNL. Oricum, Tismăneanu a ajuns, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, liderul de necontestat al unei trupe de activişti cocoţaţi prin comiţii, comitete şi institute, braţul anticomunist al lui Băsescu, păstrători de serviciu ai unei memorii colective atent puficate de detalii. O memorie în care duşmanii actuali al marelui anticomunist de la Cotroceni se dovedesc, în funcţie de nevoi, urmaşii direcţi ai monştrilor trecutului.

Culmea e că, în toată cavalcada de convertiri ideologice petrecute începînd din anii ’90 încoace, azi doar cele omologate de Tismăneanu & Co sînt considerate oneste. Şi-atunci, ce mare rahat de diferenţă e între nomenclatura comunistă şi cea anticomunistă? Iliescu? A rămas un comunist roşu în cerul gurii. Secu­riştii? Nişte cîini credincioşi ai dictaturii, cu excepţia unui Silvian Ionescu, să zicem. Băsescu? Aaa, păi aici treaba e diferită, coane Tismănene! Nu-i aşa că şefu’ lu’ matale a condamnat dintotdeauna comunismul, chiar şi pentru calitatea scăzută a berii din timpul odiosului dictator, care ar fi rămas un mare lider dacă nu s-ar fi încăpăţînat să se cunune cu puterea pînă cînd moartea i-a despărţit?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]