Lucrețiu Pătrășcanu a făcut o figură aparte între agenții Cominternului din România. Întîi, fiindcă era român – lucru considerat de Moscova o curiozitate ce merita observată – și apoi fiindcă avea o pregătire universitară atît de înaltă încît n-a mai fost atinsă de atunci decît de Elena Ceaușescu. Pătrășcanu absolvise Facultatea de Drept la București și își făcuse un doctorat în economie la Leipzig. Era, prin urmare, un intelectual cu școală, pe care meseriile de avocat, sociolog și profesor universitar nu atîrnau ca hainele unui răposat prea gras. Haina de ministru, în schimb, i s-a potrivit ca o uniformă de comisar politic instruit de Comintern să ucidă oameni.
S-a născut la Bacău în 1900, într-o familie bună, cu un tată istoric și o mamă cultivată, a cărei zestre îi depășea doar cu puțin frumusețea. La 18 ani, Lucrețiu l-a citit pe Marx, la 19 l-a citit pe Lenin, iar la 21 de ani a fost el însuși citit de Siguranță, cu ocazia înființării Partidului Comunist din România. Alături de Elek Köblös, Pătrășcanu s-a numărat printre fondatori, adică printre agenții însărcinați de Moscova cu organizarea unei agenturi cu aer de partid politic. Un an mai tîrziu, în 1922, merge la congresul Cominternului tot în compania lui Köblös și, la întoarcere, e arestat. Stă o vreme la Jilava, apoi se pune iar la drum, de astă dată spre Harkov, unde are loc următorul congres al Internaționalei Comuniste. Aici, Pătrășcanu stîrnește suspiciunile conducerii PCUS susținînd că moldovenii de peste Prut sînt, de fapt, români. Fără să înțeleagă sprîncenele ridicate ale criminalilor din prezidiu, o ține langa cu unitatea României Mari și se afundă tot mai mult în nisipurile mișcătoare pe care rușii le presărau în calea naționalismului.
Cu toate astea, fiindcă era o voce puternică în spațiul public românesc și avea capacitatea de a formula fraze și idei pe care colegii lui lăcătuși și ceferiști din PCdR abia le puteau silabisi în ziar, a fost lăsat în viață, dar păstrat sub observație. În anii ’30, el continuă să reprezinte PCdR la Comintern, poate și pe fondul penuriei de intelectuali generate de tătucul Stalin. Pătrășcanu rămîne la Moscova și se lasă instruit în tehnicile propagandei și violenței revoluționare la care va recurge atunci cînd va ajunge la putere.
Tot dezbătînd problemele stalinismului mondial în tavernele tovărășiei socialiste, Pătrășcanu scapă iar porumbei din gură, insistă cu dreptul național al românilor și întărește, astfel, bănuielile zbirilor cu nagan. Rușii îi subliniază iar numele în caiet, îl încercuiesc cu roșu și adaugă o cruce urmată de trei semne de întrebare. Și de data asta e lăsat să trăiască, dar suspiciunea cu privire la el e încadrată la nivelul maxim de alertă. E trimis în România cu misiunea de a-i apăra pe ilegaliștii arestați la Craiova și Tîrgu Jiu, însă autoritățile de la București îi interzic pledoaria pe motiv că e comunist. Așa intră în scenă Ion Gheorghe Maurer, un avocat din minoritatea sașilor, care avea să pretindă mai tîrziu că avea încă de pe atunci convingeri comuniste.
nicio vizualizare
Taica-su a scris teatru. Au fost adaptate câteva pt. teatru radiofonic și montate, se găsesc pe net. Revolverul este Nagant.