Marcel Ciolacu pare într-o continuă sărbătoare de cînd partidul a pierdut tot ce putea pierde deși a obținut scoruri mai bune decît PNL. Și, în definitiv, de ce n-ar sărbători? Tot ce-și dorea actuala conducere a PSD erau patru ani de liniște, în care să aibă timp să-și reconstruiască averile dosite de teama procurorilor. Fără funcții în stat, fără ministere pe cap, membrii partidului se pot ocupa de ceea ce contează cu adevărat: afacerile discrete care să-i transforme, în perspectiva lui 2024, în niște socialiști înstăriți, nici prea săraci și nici din cale-afară de cinstiți.
Din cînd în cînd, în tripleta Ciolacu-Grindeanu-Dîncu mai intervine cîte o mică furtună, atunci cînd catadicsesc să se uite pe cîte un sondaj recent. Întîi cînd văd că partidul o ia razna în sus, profitînd de greșelile celorlalți, se panichează. „Ce facem, ce facem?“, se aude jelania celor trei în sediul aproape gol din Kiseleff. „Nimic“, răspunde, cu mimată pricepere, Dîncu. „Păi, nimic facem de un an!“ „Și mai nimic!“ „Se poate?“ „Se poate. Uitați-vă la mine!“ Iar în timp ce marele strateg al bătrînei stîngi se admiră lenevind în oglindă, Ciolacu și Grindeanu se retrag șușotind discret: „Băi, ai văzut ce a crescut Firea? Dacă o să continue așa, mai ajunge Dîncu președinte…“
1.515 vizualizări
de nota 10