Filmele horror sunt opusul comediilor. Te uiți la un film horror ca să te mai decontectezi puțin de la chestiile mișto din viața ta, să mai uiți de motivele de fericire care-ți înseninează ziua. Numai că uneori e greu să te bucuri de un film horror. Poate că ești amuzat de o chestie hazlie întâmplată recent, poate că tocmai ai primit o mărire de salariu sau ai aflat o veste bună de la un prieten. E greu să uiți de toate lucrurile astea, pentru a savura un film de groază și a te speria cum trebuie.
Dar cel mai nasol e atunci când nu poți să te sperii din cauză că filmul însuși te face să râzi. Iar dintre toate formele de umor pe care ți le poate livra un horror, umorul involuntar lucrează cel mai eficient împotriva sperieturii.
It follows e un film decent pentru standardele genului, dar funcționează ca o parabolă străvezie. Atât de străvezie încât poți vedea extrem de bine ridicolul premisei. Pe scurt, o adolescentă ia un fel de blestem cu transmitere sexuală, care se manifestă prin faptul că e urmărită de zombie. Ca să scape de necaz, trebuie să dea și ea blestemul mai departe, iar persoana care se infectează cu blestem de la ea trebuie să facă același lucru, altfel zombie se întoarce și omoară toată persoanele infectate de pe traseu. Mă rog, în film pare o chestie foarte metodică, ai impresia că niște cercetători au studiat blestemul și au creat un grafic extrem de precis al acțiunii lui.
Premisa filmului e un fel de metaforă pentru bolile cu transmitere sexuală. Nu spun că e singura interpretare valabilă, nu spun că la asta s-au gândit scenariștii atunci când au pus totul pe hârtie, doar că e foarte greu s-o ignori. Nu poți să te uiți la It follows fără să te gândești la această paralelă facilă între blestemul contractat pe cale sexuală și bolile care se transmit la fel. Partea proastă e că metafora asta e complet inutilă. Nu era nevoie de un film horror cu creaturi supranaturale și zombie inexplicabili ca să arăți ce nasoală e teama de boli incurabile. Mult mai terifiant ar fi ieșit filmul dacă era despre o maladie mortală existentă care se transmite pe cale sexuală. Așa cum a fost făcut, It follows doar transpune o problematică medicală într-un vocabular fantastic care, în loc să le facă mai terifiante, atenuează cumva lucrurile.
Filmul te duce cu gândul la toate traducerile pe care le poți face dintr-un vocabular în altul, de la blesteme care trec cu penicilină și Moldamin până la prezervativele bântuite. Mă rog, ideea e că nici acțiunea nu e foarte terifiantă. Rămâi, prin urmare, doar cu micile glumițe de autobază, care te fac imun în fața oricărei sperieturi. Dacă cineva ar ajusta puțin coloana sonoră, ca să scoată muzica horror și tăcerile apăsătoare, It follows ar putea deveni o comedie de succes.
It follows, SUA, 2014, horror. Regia: David Robert Mitchell.
