De când fiecare film are propriul sequel, a devenit o marcă a ratării în cinematografie să spui o poveste într-un singur lungmetraj. Regizorii de filme comerciale au devenit probabil extrem de nesiguri. Atunci când văd că nimeni nu cere o continuare, încep să se întrebe ce-a fost în neregulă cu filmul original, dacă au gafat cumva de oamenii nu vor să afle ce s-a mai întâmplat cu personajele. Oare protagonistul a spus ceva ce nu trebuia? Oare trebuia să se descalțe înainte să intre în casă la oamenii ăia?
Mă rog, trăim niște vremuri în care până și o comedie ca Ted are o continuare. În mod normal, Ted ar fi fost un film agreabil și mediocru, cu glume decente, dar nu ieșite din comun și cu un personaj la fel de leneș și superficial ca orice erou de comedie cu fumători de marijuana. Lumea s-ar fi dus să-l vadă și producătorii ar fi încasat o grămadă de bani, însă totul s-ar fi oprit aici. Dar pentru că seriile de filme au devenit o afacere sigură, producătorii i-au oferit lui Seth MacFarlane (cel care a creat și serialul Family Guy) să mai facă un film despre ursul de pluș care fumează marijuana. A ieșit o chestie nu foarte diferită de primul film, însă cu glume mai puține și mai controversate.
Ted 2 e un coșmar pentru amatorii corectitudinii politice. E plin de glume rasiste și misogine, iar trimiterile pe care le face la trecutul sclavagist al Americii sunt total greșite. Dar să lăsăm presa liberală din Statele Unite să-și facă griji. Pentru spectatorul român, partea bună e că trăim într-o societate atât de înapoiată încât glumele incorecte politic nu mai sunt niște aberații mârlănești care jignesc inteligența, ci trec drept glume pur și simplu, la fel ca scheciurile cu țigani de la Cronica Cârcotașilor. De exemplu, Samuel L. Jackson e, pentru Ted, negrul care apare în toate filmele. Ceea ce e amuzant, pentru că în Ted 2 negrul e Morgan Freeman. Observația poate părea inofensivă în România, dar ea le cade altfel americanilor, mai ales celor care consideră că rasismul latent al societății e o problemă serioasă.
În Ted 2, ursul de pluș hedonist și cu gura spurcată (cum ar spune oamenii bătrâni) trebuie să demonstreze că e o persoană. Altfel, nu doar că i se anulează căsnicia și i se interzice să aibă copii, dar o să fie retrogradat la statutul de proprietate. Pentru asta, trebuie să ducă o luptă în instanță prin care să oblige statul să-l recunoască drept persoană de pluș. Mă rog, plot-ul nici măcar nu trebuie să aibă logică. Ar însemna să avem așteptări aberante de la acest film. Nu întreb de ce cineva care nu e persoană are dreptul să depună mărturie. Sau cum de poate vorbi un urs de pluș. Importante sunt glumele, iar din acestea are câteva. Suficiente ca să vezi filmul până la capăt, dar nu destule pentru a te face să aștepți partea a treia a seriei.
Dacă vă place Family Guy, Ted 2 o să vă placă și el. Nu doar pentru că are același gen de glume (de-alea de autobază), ci și pentru că ursul de pluș sună exact ca Peter Griffin. Seth MacFarlane are grijă să folosească aceleași inflexiuni când asigură vocea pentru aceste două personaje.
Ted 2, comedie, SUA, 2015, 115 minute. Regia: Seth MacFarlane. Cu: Mark Wahlberg, Amanda Seyfried, Morgan Freeman, Seth MacFarlane (voce).
