Iacă, s-a ales noul președinte al Academiei Române. Să-i trăiască. Deși nimeni (din marele public) nu știe de el, deși coeficientele internaționale nu-l plasau prea sus, s-a ales. Lupta a fost strînsă. De fapt, venerabilii au mai privit o dată sub patrafirul Puterii și au decis așa cum se cuvine, pentru un viitor sigur.
Catindații au fost Viorel Barbu, cu mii de citări în publicații științifice internaționale, Ionel Valentin Vlad, un academician care se bucură de sprijinul PSD, și Victor Voicu, protejatul lui Crin Antonescu. Dacă vă încurcați prin mulțimea de V-uri mai rău decît Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu, aflați că protejatul a cîștigat. Ce surpriză!
Povestea spune așa. Că Barbu era mai bun și mai sus în rang internațional, că Vlad stătea mai bine la capitolul Cati Andronescu, iar Voicu știa să scoată bani din piatră seacă. Grea misie, misia de elector. Voicu a ieșit iute din cărți: nici politicul nu era potrivit, nici afacerile nu miros bine sub bolțile venerabile, deși Curtea de Conturi se cam pregătește să le tragă nemuritorilor preșul imobiliar de sub picioare. Dar povestea e nițel mai intereseantă dacă socotim că Viorel Barbu l-a taxat de plagiator pe alt Victor sau Viorel. Cum care? Niță sau Ghiță? Hai, că-l știți. Din clipa în care comisia CNADCU a dat un verdict și s-a desființat peste noapte, dl Barbu și-a tăiat craca de sub picioare. Degeaba i-au sărit în ajutor Solomon Marcus și Eugen Simion. Matematicianul a fost îngenuncheat de inginer. Și așa a rămas.
Acum urmează zile grele pentru jurnaliști. Vlad cu Valentin Voicu și Viorel, ba nu, Victor Vlad, cu Voicu Viorel, ba nu…
