Inteligența liderilor noștri politici nu mai reprezintă o temă de îndoială. Ea e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvîrșire. Îi vedem zi de zi bîlbîindu-se, poticnindu-se, făcînd economia praf, producînd pagube în educație, în sănătate, în sistemul de pensii, dînd de gard cu investițiile, mereu în criză de idei, mereu ratînd, mereu lucrînd la proasta reputație a țării și la prostul mers al vieții. Dacă punem la socoteală și jalnica lor prestație în criza ucraineană, muțenia și lipsa de acțiune, felul în care România a ajuns cel mai neînsemnat sprijinitor al efortului de război, liderii noștri par, pe bună dreptate, să nu aibă egal în prostie.
Numai că ne-a vizitat Dmitro Kuleba, ministrul de Externe al Ucrainei, omul care ar trebui să știe cît de inactivi sînt românii la capitolul ajutoare și armament și cîtă bază se pune pe ei. Iar domnul Kuleba a zis așa: „Armele, ca și banii, au nevoie de tăcere“. Apoi, a adăugat: „Politica adoptată de România de la 24 februarie este una inteligentă. Restul puteți interpreta dumneavoastră“. În fine, spre surpriza tuturor, a încheiat: „România nu a vorbit doar, ci a şi acţionat. Nu vom uita niciodată“.
Asta ce înseamnă? Înseamnă că ai noștri n-ar fi așa de tonți și de leneși precum s-ar crede. Înseamnă că România tace și face, merge pe burtă din prudență, dar nu rămîne în urmă cu sprijinirea Ucrainei. Ar fi posibil așa ceva?
Vă vine să credeți că unul ca Ciucă, un general îngrășat în sinecuri politice, cu doctoratul plagiat, aflat mereu la ordinele lui Iohannis și atît de lipsit de decență încît a acceptat să fie plantat premier și șef de partid fără un dram de experiență și însușiri personale – vă vine să credeți, zic, ca un astfel de om să coordoneze un plan eficient de aprovizionare cu arme a Ucrainei în cel mai deplin secret? Ba asumîndu-și, pe deasupra, oprobriul populației, nemulțumită de apatia oficialilor români?
Vă vine să credeți că un ins nul politic ca Iohannis, leneș, suficient, arogant și nepăsător față de problemele românești, ar lăsa baltă tihna caselor din Sibiu, partidele de golf și statul degeaba ca să răspundă în tăcere cererilor de armament ale lui Zelenski, alegînd precauția în dauna popularității, de dragul interesului de stat?
Vă vine să credeți că serviciile noastre secrete, care au infestat clasa politică și Justiția, au ocupat și devastat economia, au distrus presa independentă, au construit binoame cu procurorii și au falsificat mai multe rînduri de alegeri – vă vine să credeți că aceste Servicii au înnebunit peste noapte, au dat în patima servirii națiunii și au săpat un tunel dacic pe sub Ucraina ca să ajute la efortul de război și astfel să crească șansele României de a rămîne în siguranță?
Din vorbele lui Dmitro Kuleba așa s-ar înțelege. Că România joacă inteligent, în tăcere absolută, rolul unui aliat adevărat. Dacă n-ar fi politețe diplomatică, ar fi un lucru minunat. Chiar dacă o minune ține la noi atît cît ține.
