Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Viața în bețe, sfori și cîrpe colorate

Zoom Viața în bețe, sfori și cîrpe colorate

În New York-ul anului 1985, Vincent e un Jim Henson ceva mai rebel care a creat o longevivă emisiune televizată cu marionete foarte populară printre copiii americani. Dincolo de plușul drăgălașului său avatar și de cuvintele pozitive adresate tînărului său public (Be good, be kind, be brave, be different!), maestrul păpușar, personalitate ușor schizofrenică, se comportă însă insensibil, neglijent și nepăsător cu cei din jur: are o relație inexistentă cu părinții, conflicte profesionale cu colegii și cu șefii postului, dispute casnice continue cu soția. Asta pînă cînd, deprimat de atmosfera sumbră din familie și de atitudinea sa egoistă, abuzivă și intimidantă, Edgar, puștiul lui de nouă ani, dispare brusc într-o dimineață în drumul către școală.

Edgar a plecat și l-a lăsat acasă, în schițe și desene colorate, pe Eric, personajul imaginat pentru show-ul tatălui său, pe care l-ar vrea alăturat echipei de păpuși din emisiune. Monstrul de doi metri cu blană albăstruie, născut și din cearta aproape permanentă a părinților, îl bîntuie acum halucinant pe Vincent, prezent și foarte vocal cu el mai tot timpul, invizibil și inaudibil pentru toți ceilalți. Să fie doar alcoolul băut aproape non-stop după dispariția băiatului? Sau, sub presiunea evenimentelor, subconștientul vrea să-i transmită ceva cu adevărat important?

Cumva în același fel ca și Kidding-ul lui Jim Carrey, Eric-ul lui Benedict Cumberbatch explorează relația domestică dintre membrii unei familii din clasa de mijloc americană a anilor ’80, costumul de monstru fiind doar un pretext pentru expresia unor sentimente necomunicate și suportul unor mesaje parentale centrate pe empatie. Eric este și prietenul imaginar al puștiului timid, tulburat emoțional, fără confidenți care să-l asculte și să-l înțeleagă, și demonul conștiinței tatălui său, care îi spune, verde (mă rog, albastru) în față, fix ce nu vrea să audă despre el. Deși premisa funcționează mai mult în teorie decît în practică (ce copil sănătos la cap fuge de-acasă ca să trăiască cu un vagabond, printre drogați, în tunelurile metroului?), merita dezvoltată mai mult decît atît. Din păcate, în loc să continue subtil și nuanțat pe tema toxicității relației disfuncționale de cuplu dintre unii soți și cum e afectat astfel fiul lor, scenariul pune mai mult accentul pe povestea detectivului de culoare homosexual, responsabil de căutarea lui Edgar, care are curajul să dezvăluie corupția sistemului, la toate nivelurile, de la colegii de insignă la trepădușii din biroul primarului. Un fir narativ clișeistic și prea puțin interesant, inventat doar pentru a respecta o agendă socialistă corectă politic, critică la adresa unor timpuri în care, vai, ce să vezi, existau homeleși, rasism, SIDA și discriminare.

Eric, 2024-?, dramă (prea puțin) psihologică și (exagerat de) socială, creat de Abi Morgan, șase episoade de 52-55 de minute, difuzat de Netflix.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta