Victoria începe ca un film independent, de festival, și se termină, aproape două ore și jumătate mai târziu, ca un film de acțiune cu jafuri, mafioți, urmăriri și împușcături. În tot acest timp, ambițiile artistice ale regizorului nu-ți dau nici un răgaz, pentru că tot filmul e un lung cadru tras într-o singură dimineață, de pe la 4 și jumătate la 7, când Berlinul abia se trezea.
Victoria e o tânără spaniolă, de vreo douăzeci și ceva de ani, care s-a mutat de câteva luni în Berlin. Nu cunoaște pe nimeni, nu vorbește germană și lucrează într-o cafenea. Într-o noapte în care dansează de una singură în club, se împrietenește cu trei localnici cam ratați, un fel de cocalari ai Berlinului care vorbesc o engleză stricată și-o mint că-n lifturile din Germania trebuie să păstrezi tăcerea. Au loc discuții interminabile și cam stupide. Se produc infracțiuni minore, precum furtul din magazine, și se escaladează clădiri înalte. Pare deja o simplă explorare nocturnă a Berlinului, doar că de la un punct încolo lucrurile o iau razna și totul se transformă într-o aventură nebunească și nu prea credibilă cu mafioți și polițiști.
Două sunt marile reușite ale filmului. După cum spuneam, e compus dintr-un singur cadru, ceea ce face și mai stranie trecerea de la aventura urbană a unor puști la complicațiile interlope de mai târziu. Pentru efortul lui, directorul de imagine Sturla Brandt Grovlen a primit un Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin, la aceeași ediție la care Jude lua premiul pentru regie pentru Aferim!. Celălalt punct forte al filmului e prestația actriței catalane Laia Costa, în rolul Victoriei, imigranta acneică și solitară care pune pe urmele ei întreaga poliție berlineză.
Victoria, Germania, 2015. Regia: Sebastian Schipper. Cu: Laia Costa.
