E, practic, cel mai bun titlu pe care-l aveam pentru povestea asta. Pentru că exact despre asta este vorba: cercetătorii de la Pacific Northwest National Laboratory au inventat o metodă prin care să convertească reziduurile de canalizare în combustibil. Cum ar veni, au făcut din rahat bici.
Tehnic vorbind, procedeul se numește lichefiere hidrotermală. Și este, de fapt, ce a făcut natura în milioane de ani, doar că în varianta lor durează numai cîteva minute: reziduurile (ca să încercăm să rămînem civilizați) sînt supuse unor presiuni și temperaturi mari (vreo 200 de atmosfere și 340 de grade), ca în interiorul scoarței terestre, iar rezultatul este o hidrocarbură căreia i se spune biocrude, sau ulei de piroliză. Cercetătorii estimează că fiecare om ar putea produce 8-12 litri de ulei de piroliză anual.
Sună cool și așteptăm să vedem ce-or să facă cercetătorii mai departe cu number 2. Poate n-ar fi rău, însă, să se ocupe puțin și de number 1. Am făcut eu odată o estimare: într-o singură zi omenirea elimină prin pișu (din cauza diferenței de temperatură între corpul nostru și exterior) nu mai puțin de ȘAPTE bombe atomice de la Hiroshima!
Dar să rămînem în același domeniu fascinant: rahatul. De data asta, de pasăre. Cercetătorii de la Colorado State University au descoperit că găinațul de la păsările migratoare ajută la răcirea aerului arctic. Huh? Da, pe bune! Stai să vedeți.
Clima arctică este major influențată de nori: un rol important în atmosferă îl joacă picăturile de apă, care duc la reflexia mai intensă a luminii solare, deci la reținerea căldurii într-o măsură mai mică. Picăturile de apă se formează în jurul unor așa-ziși nuclei de condensare, mici particule care permit formarea picăturilor, deci a norilor. Ei bine, cercetătorii de la Colorado State au descoperit că, în jurul coloniilor de păsări migratoare din vara arctică, apar literalmente erupții de particule atmosferice conectate cu amoniacul din – ăhîm – excrementele păsăretului. Aerosolii duc la formarea de nori, deci la răcirea temperaturii polare.
Iar de răcirea asta e mare nevoie: se întîmplă ceva extrem de ciudat la Polul Nord. Temperatura e mai mare cu vreo douăzeci de grade Celsius decît ar trebui să fie pe vremea asta cu noapte polară & all that. Motivul pare a fi o combinație între suprafața record de mică de gheață pe mare, care ține temperatura mării ridicată, și niște scăpări în curentul de aer numit JetStream, care în general “izolează” cumva aerul rece polar de cel mai cald, temperat. Tot din cauza “defectării” JetStream-ului am avut parte și de iernile alea extreme de prin nord-estul Statelor Unite, iar acum e frig de crapă pietrele în Siberia. Vă las cu o poză. E nivelul gheții polare în ultimii 30 de ani și în anul ăsta. În traducere liberă: sîntem în rahat pînă-n gît.
