Vitejie și contabilitate în presa română

Cu infime excepții, mass-media din România e nefuncțională contabil. Ziarele, revistele, canalele TV, publicațiile online și mare parte din radiouri au, în majoritate, pierderi financiare. Cele care fac știri, investigații, comentariu politic, talk-show și alte forme jurnalistice care tratează disputa pentru putere sînt mai toate pe minus.

Ba, mai mult, cu cît pierderile, insolvența sau falimentul sînt mai mari, cu atît discursul jurnaliștilor angajați acolo e mai declamativ, mai preocupat de etică, de libertate, de cultură, de cinste, de civism și, invariabil, de anticorupție. Patronii multor canale și publicații sînt ba hoți dovediți, ba pe cale să fie, ba zac în pușcărie, ba sînt protejați fățiș de instituțiile și oamenii care au această posibilitate.

Cu toate astea, publicarea și emisia merg înainte, pe banii cuiva care acoperă pierderea și care contribuie, cu bani nevăzuți și ilegitimi, la propagarea falsului mediatic, la valul de propagandă, de dezinformare, de impostură, de linșaj și pupincurism în spațiul public.

Între canalele de știri, Realitatea TV e un model de împletire a imposibilității contabile cu ilegalitatea judiciară. Postul funcționează prin fals în acte, e doldora de datorii către stat, nesocotește nu doar termenul depășit al insolvenței, dar și somațiile neputincioase ale instituțiilor statului. Funcționează doar pe baza miracolelor, fiindcă nu produce banii necesari existenței. Patronul, Maricel Păcurariu, e la pușcărie pentru furt de la stat, iar postul atacă și lingușește după un grafic al încasărilor politice. Pe acest fundament se ridică zi de zi și seară de seară discursuri patetice despre virtute, artă și educație, despre legalitate, justiție și patriotism.

B1 TV are o agonie mai aprigă, el trăind la mila unor sponsori politici din ce în ce mai arestați. Organizat ca o forță de lingușeală rapidă, B1 a folosit îndeobște jurnaliști arondați unităților militare, gata să tragă sau să pupe la comandă, după cum cere, agitînd spectrul falimentului, sponsorul politic. Exemplele, de la Băsescu la Turcescu, sînt cunoscute.

Adevărul plutește în aburii unei insolvențe dubioase, marca Burci, are costuri gigant și venituri microscopice, dar trăiește o fericire jurnalistică și morală de milioane – milioanele de euro cu care grupul a țepuit partenerii și statul.

Evenimentul zilei, cu directorul pus sub control judiciar, cu Niro și Buzăianu în acționariat, dar și cu milioane de euro datorii definitive la stat și furnizori, face presă “premium”, pentru care cere și bani.

Jurnalul național tună și fulgeră împotriva jafului public, dar a produs o pagubă agregată de vreo 14 milioane de euro, pe care a numit-o insolvență. Gândul și Mediafax stau și ele cu ochii pe corupție, avînd în spate o gaură similară. E drept, pe o scară a arestărilor, Adrian Sârbu nu e deocamdată în situația lui Voiculescu, dar lucrurile evoluează.

Că veni vorba de Voiculescu: produsele lui de aur, Antenele, s-au născut nu doar din dorința unui securist semianalfabet de a acumula putere, ci și din cele unsprezece vapoare cu tablă furate poporului român pe ștampila de la Crescent. După cum arată ancheta procurorilor, A1 și A3 au prosperat așa cum au făcut-o mai toate afacerile Varanului: prin șantaj. Cînd vedetele Antenei 3 au acel tremolo în gîtlej, cînd se dau de ceasul morții cu nedreptatea, abuzul și copilașii bolnavi, cînd lăcrimează cu capul pe pieptul tineretului supradodat, e bine să ne amintim vapoarele cu tablă.

România liberă, publicația cu tiraj mincinos, finanțată de Adamescu din banii asiguraților la Astra, moare și ea de grija corupției, a dreptății, a libertăților civile. Alde Fati și Turturică au făcut și-au dres în numele jurnalismului, dar au uitat că ziarul lor escrochează statul prin evaziune fiscală, iar infractorul Adamescu, prins și arestat, sluga periculoasă a fostului președinte Băsescu, a pus la cale distrugerea presei independente.

Enumerarea e lungă și obositoare. După contul de profit și pierderi, situația e neagră în aproape toată presa de opinie și informare. Cu toate astea, aroganța faliților persistă. Goarnele nu obosesc. Indignarea civică, patosul justițiar explodează zi de zi pe posturi și în publicații care n-au cunoscut niciodată profitul. Ba, cu cît încasările sînt mai mici, cu atît discursul e mai sonor.

De aceea, publicațiile, site-urile și canalele aflate în acest parteneriat cu falsul – de fapt, toată media – ar trebui să-și publice bilanțul contabil pe ultimii cinci ani. Acolo se pot citi și independența, și îndreptățirea, și talentul. Restul e șarlatanie.

55 de vizualizări