În 1916, sublocotenentul Ion Mihalache din Regimentul 72 Infanterie a luat parte la luptele pentru apărarea Dobrogei și a trecătorilor de pe valea Dîmboviței. Au fost lupte pierdute, care au început cu apărarea terenului și au sfîrșit cu apărarea retragerii. Armata română era înarmată, în principal, cu îndemnuri patriotice și discursuri meșterite în Parlament. Soldații călcau pe legenda vitejiei strămoșești în loc de pingele, cărau după ei amintirile de la Plevna în locul puștilor de asalt, purtau în raniță, în locul hranei, promisiunea pogonului regal și, atunci cînd frigul a devenit la fel de periculos ca inamicul, li s-a dat ocazia să se acopere, în locul mantalelor, cu glorie.
Ion Mihalache era învățător de țară și cunoștea la perfecție țesătura sufletului țărănesc. Știa cum poți transforma o gloată într-un pluton, știa ce minuni poate săvîrși plugarul dacă îi traduci războiul în limba muncilor agrare. În scurtul răgaz de instrucție a trupei sale, sublocotenentul Mihalache a pus la punct un sistem de manevre și comenzi inspirat din cosit, despicat, arat, jupuit, călărit, biciuit și jugănit, care a făcut din flăcăii luați la oaste cu arcanul un detașament de secerători care îngrozea frontul.
În luptele pe care Regimentul 72 Infanterie le-a pierdut, plutonul lui Ion Mihalache a avut grijă ca pierderea inamicului să fie cît mai simetrică. În bătăliile cîștigate de armata română la Oituz și Mărășești, oamenii învățătorului și-au cules recolta de capete cu o rîvnă întîlnită doar la cosit.
Ion Mihalache a și fost decorat cu cea mai mare distincție a României, Ordinul „Mihai Viteazul”. A mai primit și Coroana României, iar la sfîrșitul războiului, însuși mareșalul Joffre l-a îmbrățișat și i-a atîrnat în piept Legiunea de Onoare. Elanul patriotic și curajul militar al lui Mihalache au ieșit la iveală și după ce a ajuns șeful Partidului Țărănesc, vicepreședintele Partidului Național Țărănesc și de mai multe ori ministru. În 1941, cînd războiul pornit de România în Est părea o campanie de recuperare a Basarabiei, Ion Mihalache, în vîrstă de 59 de ani, s-a înrolat voluntar în prima linie. Chiar dacă a fost demobilizat după cîteva luni, rușii n-au uitat această insultă și, cînd au revenit pe tancuri la București, au avut grijă ca Mihalache să ia drumul temniței. Marele om politic a murit cu demnitate în infernul amenajat de comuniști la Rîmnicu Sărat, nu înainte de a medita amar pe tema pagubelor pe care ți le provoacă vitejia.
2.007 vizualizări
„ Marele om politic a murit cu demnitate în infernul amenajat de comuniști la Rîmnicu Sărat, nu înainte de a medita amar pe tema pagubelor pe care ți le provoacă vitejia.”
Concluzie : soarta asta …. e o mare curva .