Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

VLADIMIR EPSTEIN: “Nu mai țin campaniile agresive”

Zoom VLADIMIR EPSTEIN: “Nu mai țin campaniile agresive”

E tatăl Tîrgului de Carte “Gaudeamus”. Vladimir Epstein e unul dintre puținii optimiști cu care mai putem defila și unul dintre și mai puținii care îți spun în ce ape ne scăldăm.

Cristian Teodorescu: Cum ți-a venit ideea că Radio România ar putea face Tîrgul de Carte „Gaudeamus”, mai ales că, pe atunci, erai nou în Radio?

Vladimir Epstein: E adevărat că eram nou în Radio, dar eram vechi simpatizant al radioului public și, de asemenea, al Europei Libere, motiv pentru care în 1984 am fost chiar anchetat de Secu’. Dar – și aici am să emit o axiomă: cele mai multe idei mor pînă să ajungă fapte! Ce păcat! Fapt e că, pe fondul unei conjuncturi interesante – o industrie de carte care pur și simplu exploda, cu exemplul deja înființatului BOOKAREST al regretatului Mihai Oroveanu, apropierea zilei Radioului (1 noiembrie 1994) –, a apărut inspirata idee: ascultarea radioului + lectura = o combinație perfectă…

Și atunci s-a produs miracolul: i-am prezentat ideea scriitorului Mircea Nedelciu. Asta a fost o lovitură excepțională! Toate au început să se lege, să prindă contur și a apărut o echipă funcțională, cu Mircea Sântimbreanu, Anca Dumitrescu, Ion Bogdan Lefter, Paul Daian, colegi din Radio România. Așa a ieșit prima ediție, că dacă nu ar fi ieșit, ar fi fost ediția 0. Inclusiv de chestii din astea era în stare Mircea, nu doar un prozator de excepție.

C.T.: Ai fost douăzeci de ani directorul tîrgului. L-ai crescut, cum s-ar zice. A avut crize de vîrstă?

V.E.: Normal că au fost de toate. Succese, idei care s-au legat și au crescut, altele au dispărut. Una o regret și acum. Tîrgul de Artă “Gaudeamus”, care ar fi trebuit să ofere șansa de a expune și, foarte-foarte important, de a vinde lucrări ale tinerilor plasticieni încă nemembri ai UAP. A fost și o licitație care s-a transmis în direct pe radio. Sau în momentul în care Tîrgul “Gaudeamus” a trebuit mișcat din foaierul Sălii Radio, unde avea o atmosferă încîntătoare, la Romexpo, într-o hală pe care, cînd am văzut-o goală, mi-a venit să fug. Dar, în urma acestei mutări, s-a parcurs, de fapt, o treaptă foarte mare, de la un salon tip cafenea la un eveniment cu standarde și anvergură. Cînd a început să conteze în industria de evenimente, Tîrgul “Gaudeamus” a trebuit ferit de interferări cu politica, lucru care, în mare măsură, a reușit. Plasat în noiembrie, în apropierea zilei Radioului, s-a suprapus adesea cu campaniile electorale, cu riscul de a deveni o tribună de campanie. Una peste alta, Tîrgul este acum o construcție corectă și, mai ales, curată, lucru care explică, în bună măsură, succesul său de public.

C.T.: De cît timp umblați cu „Gaudeamus” și prin țară? Vă duceți ca muntele la Mahomed?

V.E.: Din 2000 la Cluj și, la vremea aceea, am fost probabil printre primii care am înțeles că nu este suficient să produci o carte în condiții grafice bune, cu scriitori cu nume sau renume și să aștepți să vină publicul disperat să-ți epuizeze stocul. Probabil că trebuie să le ieși înainte cititorilor, să-i tentezi, să-i șochezi, să-i complexezi. Totul fără agresivitate. După ce i-ai cîștigat, mai trebuie și fidelizați. Din ce cunosc, a ieși cu un tîrg de carte dintr-un spațiu dedicat și tradițional și a-l plimba într-un format redus, ce-i drept, prin țară, a fost o premieră internațională, dacă nu cumva mondială.

Caravana “Gaudeamus” a fost și un lucru care a produs prospețime, un bun rodaj al echipei “Gaudeamus” și unele inovații cum ar fi Miss Lectura. Ajungînd cu Tîrgul la Cluj, singurul eveniment „concurent” era Festivalul Berii, unde se alegea Miss Berea. Așa a (re)apărut și a devenit o permanență Miss Lectura. Nu deconspir cine a fost președintele juriului.

C.T.: Aud că sînt unii care vor să lichideze “Gaudeamus”-ul.

V.E.: De lichidat Tîrgul “Gaudeamus”? Nu mă ajută imaginația, și nici logica. Tîrgul “Gaudeamus” este o construcție bună, care reușește să placă tuturor părților. Editorilor – pentru că realizează rețete financiare bune sau chiar excelente, fie și numai pentru asta, scriitorilor – pentru că în timpurile noastre „delicate” gustă din vizibilitatea unor vedete altfel supracotate, publicului – pentru ofertele absolut remarcabile pe care le primește din partea expozanților și a organizatorilor și, să nu uităm, atmosfera (primim uneori mesaje de la români ajunși în Australia sau Canada care își planifică concediile în Europa și în funcție de calendarul tîrgului), apoi conducerilor succesive ale Radio România pentru adaosul de prestigiu și imagine pe care îl oferă instituției, VIP-urilor – pentru băile de mulțime, presei – pentru avalanșa de subiecte, adesea „zemoase”, splendidei echipe pe care pînă nu demult am condus-o. Cred că nu întîmplător, un sondaj recent printre locuitorii Bucureștiului, apropo de notorietatea evenimentelor culturale ale urbei, plasează Tîrgul “Gaudeamus” în top, peste evenimente teatrale, muzicale deosebit de respectabile. O strategie de internaționalizare urmată tenace, creativitate, standarde adaptate pieței de carte sînt numai cîteva dintre ingredientele unei rețete care poate duce Tîrgul “Gaudeamus” cel puțin pînă la ediția 50.

C.T.: În anii ‘90 ai fost o vreme la clubul Rapid – la comunicare și publicitate: „Nu e pește ca stavridul, nici echipă ca Rapidul!”, chestii de-astea…

V.E.: Inclusiv d-astea. Dar și „Manea, Țâră și cu Gheară – Cel mai bun tacîm din țară”, „Galeria lui Rapid nu e membră de partid” și multe, multe altele. Asta în timpurile cînd prindeai o pungă de tacîmuri cu coadă. Galeria Rapidului – o nebunie, o plăcere… Meritau orice, inclusiv o retrogradare sau un titlu, din cînd în cînd, și atunci veneau în marș de la Ploiești la București. Cît umor, ce porecle, ce devotament – un vis… Oare sociologii au găsit explicații? După mine, singurul lucru care egalează ca impresie galeria Rapidului este cîte un „lup singuratic”, bine branduit, care însoțește o echipă fără performanțe notabile peste tot în deplasări. După ‘89 s-au schimbat multe, inclusiv mersul la stadion. Dar stadioanele se vor umple din nou, sînt sigur. Nu știu cînd.

C.T.: Ca în povestea cu țara tristă, plină de umor, cititorii se înghesuie la „Gaudeamus”, dar, una peste alta, românii citesc tot mai puțin. Cum vine asta?

V.E.: Să fim optimiști și să avem răbdare. Să detaliem. Deocamdată, vestea bună este că lumea vizitează tîrgurile de carte. După vizită, care adesea se face și din mondenitate – și ce-ar fi rău în asta? –, urmează achiziția de carte pe care e imposibil să nu o faci, față în față cu abundența de titluri, autori și oferte. După care etapa se lungește și ne scapă de sub control: găsirea unei stări de spirit potrivite ca să o scoți din bibliotecă, să închizi televizorul și computerul, să deschizi radioul – asta neapărat – și să te cufunzi într-o reverie superbă pe care probabil nu ți-o (mai) dă decît muzica clasică. Ne mai putem imagina acum o petrecere cu dans după radio? Dar o întîlnire la un ceai, cafea între trei, patru, cinci oameni care discută despre o carte pe care au citit-o cu toții? Cam greu… Dar, răbdare, aceste timpuri vor reveni. Deocamdată, într-adevăr, asistăm la o subțiere a categoriei cititorilor. Dar asta pînă cînd practicanții acestor tabieturi se vor constitui într-o elită, iar noi, ceilalți, ne vom dori să facem parte din ea. Elita cititorilor de cărți foșnitoare.

C.T.: Ai făcut marketing de modă, apoi de fotbal – de carte nu mai spun. Politicienii nu ți-au făcut propuneri?

V.E.: Pînă acum, nu! Nu știu ce s-a aflat pe surse, dar probabil că am reputația că prestez pe tarife foarte mari, mai ales cînd domeniul nu-i pe gustul meu. Pe de altă parte, sînt cam mulți loser-i al căror nume se termină în stein pe piața consultanței politice. Mai răsfirați, că-i mai sănătos! Nu reușesc să înțeleg de ce tot mai mulți dintre noi nu se îndreaptă spre modelul pe care ni l-a oferit Solomon Marcus.

C.T.: Că tot e an electoral: cît mai mușcă concetățenii noștri cu drept de vot la publicitatea politică?

V.E.: Urmăresc cu atenție campaniile electorale. Remarc modul în care se construiesc și se transmit mesajele politice. Poate că strategii/comunicatorii n-au observat un trend care se manifestă în consum de prin anii ’80. Nu mai țin campaniile agresive, repetitive, obsesive, cu bugete grase (e drept că bugetele grase au, în schimb, un parandărăt important). Nemaivorbind de faptul că ar fi trebuit să-i frapeze pe mulți umorul electoratului din România care ia punga, galeata sau șapca, după care votează invers. Cred că publicului i te adresezi personal, individualizat, unicizîndu-l (dacă mi se permite termenul), iar stilul de adresare trebuie să aibă atmosferă, umor, învăluire. Părerea mea! De data asta, gratis.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
  • Balada trapezistei de la Capșa

    21 iunie 2022

    Ședeam la Capșa cu Emil Brumaru, cînd chelneru-a venit să ne anunțe că în parcare ne așteaptă carul doldora de păioase și grăunțe. Era talentul nostru de rezervă și nu […]

  • Tiriplici și alte animale fantastice

    21 iunie 2022

    Marcel Ciolacu este viitorul premier al României. Conform protocolului actualei coaliții de guvernare și conform viselor sale destul de umede. Florin Cîțu este fostul premier al României. Între ei stă […]

  • Cursa dezarmărilor

    20 iunie 2022

    A trebuit să deschidă gura Macron ca să se facă într-un tîrziu auzită realitatea: războiul e la granițele României. N-ai zice că a băgat cineva de seamă, dacă judeci după […]

  • Soluția lui Dracula pentru încetarea războiului din Ucraina

    14 iunie 2022

    Deși știam că încă n-are sediu în țara noastră, totuși l-am momit să nu mai plece vara în concediu, ci să rămînă încuiat în mit. ,,Stimați amici, eu chiar pentru […]

  • Așteptând inevitabilul

    14 iunie 2022

    Este greu de spus dacă în Guvernul României este măcar o singură persoană interesată de aspectele economice ale crizei care, deși a început de luni bune, ne este prezentată drept […]

  • Iscusita lașitate

    13 iunie 2022

    Partea europeană a Occidentului bogat ține în continuare cu rușii. Sigur, există un discurs oficial care tună și fulgeră împotriva invaziei, dar nemții, olandezii, italienii și austriecii îi dau lui […]