Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Voluptoasa eroină a războiului secret

Zoom Voluptoasa eroină a războiului secret

Marele Război nu s-a dus întotdeauna pe front sau în cancelariile Europei. Multe bătălii s-au cîștigat și s-au pierdut în budoare, în șoproane, în căpițe, pe canapele de catifea sau direct în fîn, în așternuturi de mătase sau în grajd, oriunde zîmbetul provocator și întredeschiderea magică a picioarelor i-au creat un avantaj spionajului feminin.

Maria Bălan s-a născut în 1895, la Vîrșeț, în Serbia, în sînul minorității românești și, înainte să ajungă cea mai importantă agentă a întregii noastre istorii, natura s-a asigurat că are toată înzestrarea necesară. Brunetă, înaltă, cu o privire care putea doborî de pe cal un escadron de roșiori, Maria avea acea frumusețe fatală pe care chirurgia încă nu reușea s-o extragă din inima bolnavului. La 16 ani arăta ca și cum Diavolul s-ar fi ocupat personal de imaginea ei. Între formele ei irezistibil de rotunde, singurul lucru ascuțit era mintea. Maria avea o inteligență cu mult peste nivelul promis de Școala normală pe care a absolvit-o în localitate și, după cum s-a dovedit mai tîrziu, cu mult peste nivelul ofițerilor austro-ungari.

În 1912, cînd în Vîrșeț vine un corp al armatei imperiale, Maria vorbește destulă germană ca să înțeleagă impresia pe care o produce asupra batalioanelor călare. Vorbește și franceza, și maghiara, și româna, și sîrbo-croata, extinzîndu-și, astfel, farmecul pe toată zona Balcanilor de Vest.

Un sublocotenent de ulani, încartiruit în casa familiei Bălan, e secerat de amor la prima cină și o cere de nevastă în felul alert al cavaleriei ușoare. Tinerii fug la Timișoara, iar sublocotenentul îndrăgostit nu are habar că bucuria pe care o poartă sub veston e, de fapt, suferința ce va molipsi întreaga armată austro-ungară. E posibil ca Maria Bălan să fi fost deja recrutată de Serviciile românești în momentul în care micul austriac cu mustăcioară a răpit-o din curtea casei, dar se prea poate ca evadarea să fi fost doar o decizie a hormonilor.

Odată ajunsă în intimitatea societății ofițerești austro-ungare, Maria cucerește fără efort statele majore, generalii, coloneii, căpitanii și locotenenții. Din rapoartele trimise la București se înțelege că nici o armă nu e lăsată să aștepte prea mult la ușa dormitorului. Corpul VII al armatei imperiale, masat la granița cu România, e la picioarele ei. Se dau recepții pentru ea, au loc dueluri, se pun la bătaie bijuterii. Soldele și averile comandanților de regiment încep să se subțieze, în timp ce informațiile trimise de Maria la București îl ajută pe Brătianu să înțeleagă cît de imprudentă e o intrare timpurie în război.

Anul exact al recrutării ei nu se cunoaște, însă e clar că primul război mondial ar fi arătat mult mai prost pentru noi dacă Maria Bălan nu și-ar fi pus la bătaie corpul și mintea. În 1915 a furnizat întreaga rețea de informatori plantată de Puterile Centrale pe frontiera Ardealului. În 1916 a livrat dispozitivul trupelor austriece din Banat și dispunerea marilor unități maghiare din Transilvania. Toate lucrările genistice pe granița cu România și toate acțiunile majore de spionaj întreprinse de Budapesta au fost cunoscute la București numai fiindcă Maria Bălan arăta așa cum arăta.

Cînd Bucureștiul a căzut, în decembrie 1916, germanii au găsit în arhivele serviciului secret al armatei adevărata ei identitate. Maria Bălan a fost arestată la Timișoara și condamnată la moarte. Urma să fie spînzurată chiar a doua zi, însă plutonul de execuție a găsit celula în care fusese întemnițată goală. Lipsea și tînărul ofițer care o păzea. Tot ceea ce rămăsese era pătura mototolită de pe pat în care puteau fi ghicite cauzele erotice ale evadării.

Maria Bălan a dispărut o vreme din peisaj, protejată de Serviciile românești, după care a reapărut, în anii ’30, în presa pariziană, prezentată ca o eroină a frontului secret. În 1936 a fost găsită moartă la mormîntul familiei din Vîrșeț. Fusese otrăvită cu o otravă mai puternică decît dragostea.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    o poza????!!!!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100

Editoriale
  • O dramă liberală cu un naționalist de operetă

    19 martie 2019

    Ca un proxenet grijuliu care încearcă să-și mărite protejata obosită căzînd la învoială cu clientul, domnul Ludovic Orban i-a luat pentru a doua oară Partidului Liberal rochie de mireasă de […]

  • Marketing și duplicitate

    19 martie 2019

    Frumoasele mașini germane slujesc lăcomia unor grupuri de afaceri cu înclinații penale. Grupul Volkswagen, de pildă, “a minţit în mod repetat şi a înşelat investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, […]

  • Un om cărunt

    19 martie 2019

    Când a devenit Eugen Orlando Teodorovici arogantul grețos de azi? Cu câțiva ani în urmă se juca de-a tehnocratul PSD și îi citeai în ochi acea slugărnicie proprie birocraților de […]

  • În așteptarea cîinilor cu drept de vot

    12 martie 2019

    Călăuzit de farul partidului purtat pe umeri de PRM-istul Codrin Ștefănescu, Liviu Dragnea pare că suferă de orbul găinii dacă n-a sesizat că “lătrăii” din Călărași nu erau nici tineri […]

  • Depinde cum privești femeia oarbă

    12 martie 2019

    Cînd spunem “justiție”, spunem “politică”. Cu aerul că invocăm absolutul spunem, de fapt, povestea unui exces. Așa cum arată faptele, justiția e numele îmbunătățit al lăcomiei, al cruzimii și al […]

romania100