Legea antifumat a fost promulgată, dar dezbaterea continuă. Mai jos puteți citi opinia unei voci foarte avizate în domeniu. Este vorba de un renumit drojdier și troscagiu care cerșește țigări de la clienții unei spelunci din Balta Albă.
Mă știți. Ne întâlnim mereu pe stradă, la metrou sau prin acele cârciumi din care nu mă alungă ospătarii. Sunt bărbatul cu haine ponosite și barba nerasă care îți cere o țigară sau doi lei ca să-și ia o bere. Pentru tine, sunt un cerșetor, un paria, un marginal. E adevărat, nu port cele mai curate haine din lume și nici nu umblu cu cel mai ras obraz, dar astea nu înseamnă că nu am și eu opiniile mele și că nu simt nevoia să le exprim.
Să luăm ca exemplu dezbaterea despre fumatul în spațiile publice închise. Ca fumător, am o părere foarte tranșantă pe acest subiect. Vrei să fumezi? Perfect, Constituția nu interzice acest lucru. Dar dă și tu o țigară, nu fi bulangiu. Văd că ai pachetul plin, abia l-ai desfăcut. Ce-are dacă-mi dai și mie o țigară de-acolo, boss, trăiască familia ta și tot neamul tău!
Sunt unii care consideră că noua lege încalcă dreptul fumătorilor. De acord. Trebuie să avem mereu în vedere drepturile omului, deoarece altfel riscăm să repetăm greșelile trecutul. Dar dacă vrei să dovedești că ești om, atunci dă și mie o țigară, șerifule, mânca-ți-aș pulicica ta.
Apare, desigur, întrebarea următoare: ce constituie spațiu public? Unii spun că barurile nu intră în această categorie, deoarece nu sunt deținute de stat. Dar acum eu vin și întreb: nu-mi dai și mie o țigară, că-mi arde buza să fumez și eu ceva?
Din păcate, românii sunt ipocriți și nu vor să ia în seamă unele aspecte ale problemei. De aceea, dezbaterea va continua mult de-acum încolo, fără ca părțile să ajungă la un consens. Singura certitudine care ne rămâne e că te-am văzut că ai țigări. Tocmai ai băgat pachetul în buzunar și era aproape plin. Hai, că aveai țigări în el, nu fi scârțar. Dă și tu o țigară, șefu’, trăiască familia și copilașii tăi!
