Niște grupuri diferite, cuprinzînd aceiași cetățeni sau, în cel mai bun caz, același soi, și-au găsit o nouă ocupație. Abia dacă s-a auzit un zvon firav că sexul va penetra programa școlară și oamenii și-au și pus gura la dispozitie. Să-și strige năduful, nu vă gîndiți la altceva. Asemenea cetățeni nu fac sex. Ei fac propagandă pentru abstinența pînă la căsătorie.
Strict teoretic, ideea de a-i învăța pe ăia mici cum e cu igiena și de ce apa și săpunul nu dau pîntecăraie – așa cum credea Anjin-san la venirea în Japonia și jumătate din populația României tot timpul, pentru că ea n-a fost în Japonia – e bună. Și educația sexuală? România este pe primul loc în topul european al celor mai multe nașteri la adolescentele sub 15 ani. Și, dacă s-ar cerceta, probabil că ar fi prima și în topul țărilor cu adolescenți care se țin de pom după ce au fost la virgina la care merge tot satul sau singura țară care mai crede că nu iei SIDA dacă respecți regula celor cinci secunde.
Educația sexuală face parte din curricula germană din 1970. Francezii au adoptat-o în 1973. Olanda s-a trezit pe final de anii ’80. Un mileniu mai tîrziu, România doarme.
Desigur, și abordarea celor 19 ONG-uri îmbisericite este foarte bună: „Elevii, copiii noștri, trebuie educați spre înfrînarea trupească”.
Ați putea să-i spuneți asta unui adolescent fără să vă pufnească rîsul? Te și întrebi, la modul sincer, dacă emitenții acestei idei noi pentru secolul XXI î.e.n. sînt niște tîmpiți absoluți sau doar niște ipocriți de neam prost. Pentru că numai tîmpiții irecuperabili ar predica ignoranța în locul cunoașterii și doar ipocriții ar dori educație pe bază de abstinență, știind foarte bine că rezultatele vor fi dezastruoase.
Americanii derulează programe de abstinență de ani de zile. Iar acum se iau cu mîinile de cap. Experiența a demonstrat ceea ce logica simplă urla de ani de zile: mai bine spărgeau fondurile federale alocate abstinenței pe droguri și curve. Comportamentul sexual al adolescenților nu a fost schimbat mai deloc. Pînă în 2007, asta a costat doar 1,5 miliarde de dolari. Sincer, de banii ăia îi învățau pe băieți să joace DOTA și rămîneau virgini cel puțin pînă la 25 de ani.
În plus, tot studiile americanilor relevă că, întîmplător, toate programele pro-abstinență colcăie de informații eronate, distorsionate sau pur și simplu gogoși umflate, menite să inducă teama față de un proces natural. La fel de natural ca și digestia, respirația sau excreția. Dar bănuiesc că promotorii abstinenței sînt genul de oameni care se cacă cu lumina stinsă și numai în poziția misionarului.
E drept, americanii mai aminteau și că asemenea programe cam calcă strîmb peste separarea dintre stat și Biserică și că, în general, cam toate promovează viziunea religioasă în dauna unei informări decente. În România, ONG-urile pro-abstinență au ieșit de sub sutana BOR-ului, deci n-are sens să ne îngrijorăm că s-ar putea întîmpla același lucru. BOR-ul e o instituție onorabilă.
Dacă ar fi avut un dram de umor, promotorii abstinenței ar fi putut, în locul unei scrisori penibile, să umple net-ul cu filmulețe educative în care adolescentul spune: „Tati, dă-mi bani că trebuie să mă duc la meditație la bagaboante”, iar tatăl răspunde: „Ai laptop, ai Internet, pune mîna și pregătește-te singur!”.
Și, dacă ar fi avut un dram de minte, ar fi fost primii care ar fi susținut programul de educație sexuală. Dacă sexul s-ar preda în școlile din România, abstinența și virginitatea ar fi garantate.