După ce am văzut, în filmele românești, mai multe scene de apartament înghesuit decât puteam duce, Câini vine ca o pauză meritată. Lungmetrajul de debut al lui Bogdan Mirică e plasat într-o Dobroge izolată și toropită de căldură. Dintr-un punct de vedere, suntem în siguranță. Cea mai apropiată bucătărie cu faianță pe pereți în care se mănâncă ciorbă e la zeci de kilometri depărtare. Altfel, pericole mult mai serioase ne întâmpină aici. Ca să fie clar unde suntem și ce urmează, în primele minute ale filmului laba retezată a unui picior se ridică la suprafață de pe fundul unei mlaștini. E un loc unde chestiile astea se întâmplă și unde polițiștii sunt atât de obișnuiți cu ele încât examinează fragmentele de corp omenesc pe farfuria din care tocmai au mâncat, imediat după masa de seară.
Câini a fost comparat cu No Country for Old Men. E aceeași lume brutală, în care un polițist bătrân (Gheorghe Visu) încearcă, cu ultimele puteri, să facă ordine. Personajele nu sunt totuși la fel de ciudate ca ale fraților Coen și nici dialogurile la fel de istețe. Glumițele nu au mereu efectul scontat și multe par nefirești, făcute pentru public, aproape extradiegetice. Acolo unde frații Coen mizează pe figuri excentrice și dialoguri pitorești, Câini pune cap la cap bucăți compacte de prefabricate, clișee preluate din filmele de gen și discuții stereotipe dintre iubiți, în care ea, partenera ignorată, ar vrea mai multă atenție din partea lui etc. Paradoxal, efectul nu e deranjant. În primul rând, pentru că punctul forte al filmului e atmosfera. Cadrele largi, de western, cu întinderi vaste de pământ pârjolite de soare, compensează unele lipsuri ale scenariului. Apoi, efectul de thriller e obținut cu succes prin prezența continuă a pericolului. Lumini ciudate apar noaptea în apropierea casei pe care Roman (Dragoș Bucur) tocmai a moștenit-o de la bunicul lui. Polițistul din sat îl avertizează că ar fi mai bine să plece. De la un localnic, află că proprietatea pe care a moștenit-o e mult mai mare decât credea, sute de hectare necultivate, aproape de granița cu Ucraina. Toate conduc către ideea că Nea Alecu, bunicul lui Roman, era liderul foarte sângeros al unei grupări interlope, care se ocupa cu contrabanda transfrontalieră.
Roman vrea să vândă pământul, dar niște forțe obscure din gruparea interlopă se opun. Mai întâi un amic care urma să intermedieze tranzacția dispare, pentru ca apoi Roman să primească, noaptea, o vizită neașteptată. De parcă nu era deja suficient de vulnerabil, în casa izolată pe care i-a lăsat-o Nea Alecu apare și tânăra lui prietenă de la București, o țintă suplimentară pentru lipovenii dubioși ai locului.
Cel mai puternic personaj al filmului nu este însă Roman, despre care nu ne dăm prea bine seama cine este și ce e în capul lui. Figura care face povestea să înainteze e polițistul rural interpretat de Gheorghe Visu. Firav, tăcut, cu un cancer terminal și o lungă istorie de om corupt în spate, polițistul vrea să-l înfunde pe Samir (Vlad Ivanov), locotenentul lui Nea Alecu, pentru crimă. O parte dintre morțile cu care e presărat filmul se datorează acestui demers.
Câini a primit, săptămâna trecută, trofeul Transilvania la TIFF, unde a avut premiera națională, după ce tocmai venise de la Cannes cu un premiu FIPRESCI, la secțiunea Un Certain Regard. Merită văzut, pentru inovațiile pe care le aduce în noul cinema românesc. Thriller-ul era un gen care lipsea, iar Câini e un bun deschizător de drumuri. Din toamnă apare și în cinematografe.
Câini, 2016, de Bogdan Mirică. Cu: Dragoș Bucur, Gheorghe Visu, Vlad Ivanov, Raluca Aprodu.
23 de vizualizări
