Home / Reportaj / #bluesnapoca

#bluesnapoca

Zoom

Nu cred că mai există oraș mai răsărit în România care să n-aibă cel puțin un festival de muzică programat cândva pe parcursul unui an. Chiar și un oraș mic, deși capitală de județ, precum Tulcea, are vreo cinci, de la etnojazz (Dobrojazz) și blues (Dichis’n’Blues) la Festivalul de Muzică Bună, care acoperă și va acoperi cele mai variate genuri, trecând prin festivaluri de muzică populară și numărând aici și Rock’n’Row, seria de concerte a Festivalului Internațional al Bărcilor cu Vâsle, Rowmania. Iar dacă un oraș de doar 90.000 de locuitori îi poate permite să susțină atâtea evenimente muzicale într-un an, de ce orașe mai mari n-ar avea mult mai multe?

 

La Cluj, de exemplu,

care nu va fi, totuși, Capitală Culturală Europeană, festivalurile muzicale, mai mici sau mai mari, curg pe bandă rulantă. Cel mai mare, de departe, e Untold. Are și cel mai mare buget, cei mai generoși sponsori și un public pe măsură: fără număr. Untold, în ciuda cârcotelii multora, a devenit, în doar doi ani, un reper pentru muzica electronică, iar zecile de mii de turiști care vin în Cluj în zilele Untold-ului merită micile neplăceri pe care le resimt conservatorii mereu iritați de câte ceva.

Dar nu despre Untold e vorba azi, căci de acesta se ocupă cu asupra de măsură cei ce se pricep la astfel de muzică. Azi, să zicem, vom vorbi despre un festival mult mai mic, mai bătrân cu un an decât Untold-ul, dar vioi și el pe felia lui.

 

Cluj Blues Fest,

căci despre acesta este vorba, a ajuns, săptămâna trecută, la a treia ediție. Nu se află undeva pe harta marilor evenimente muzicale naționale, încă, dar nici nu are un buget care să-i permită asta, deocamdată. Cât ar trebui să fie bugetul unui eveniment care să atragă și oameni din afara Clujului, de exemplu? Probabil că cel puțin de zece ori mai mare decât a avut Cluj Blues Fest anul acesta. Va avea Cluj Blues Fest un astfel de buget? Poate, într-o zi, dacă organizatorii vor îndrăzni. Cât de curând se va întâmpla acest lucru, cât de curând festivalul de blues al clujenilor se va ține la Sala Polivalentă, de exemplu, e doar o chestiune de boașe.

 

Oricum, anul ăsta,

la a treia ediție, cum spuneam, festivalul era deja în plină ascensiune. Sala în care s-a desfășurat crescuse față de anul trecut și crescuse mult față de prima ediție. Și line-up-ul a căpătat amploare, cu două nume venite direct din țara lui Blues, adică din îndepărtatele State Unite. Ale Americii, desigur.

Așa se face că joi, pe la ora 19, 19 trecute fix, aproximativ 900 de locuri își așteptau ocupanții. De fapt, îi așteptau mai devreme, căci la 19 trecute fix (adică plus 15 minute), pe scena Casei de Cultură a Studenților au sunat primele acorduri de chitară. Chitara lui Călin Cyfer, un muzician care a debutat în trupe de death metal pentru ca, la 41 de ani, să propovăduiască blues-ul, cu destulă aplecare misionară.

E greu să fii alb și să cânți blues (aveam să aflu asta, amuzat, în a doua seară, dintr-o mărturisire la fel de amuzată a lui Florin Giuglea), și e și mai greu să deschizi un festival ale cărui capete de afiș sunt doi cântăreți care și-au tocit coatele și corzile vocale prin locașurile americane unde blues-ul, funk-ul și alte alea sunt la ele acasă. Dar, până la urmă, n-a fost rău. Sala s-a încălzit greu, e drept, dar adevărații fericiți au fost cei care, după concert, au tras o fugă și la jam session-ul oferit de trupe într-un pub din centrul pietonal al Clujului.

 

Încălzit sau nu,

publicul clujean n-a fost ingrat, totuși, cu trupa lui Călin Cyfer. Doar că blues-ul nu e suficient de lent pentru ardeleni. nici măcar Blues-ul. Se pare, spun sursele, că la câteva minute după ce trupa ieșise de pe scenă, spectatorii începuseră să se ridice în picioare, aplaudând. Dar nu există trei surse care să confirme, independent, povestea. Oricum, după o pauză de hidratare și afumare în exteriorul clădirii (afumarea, firește), pe scenă a urcat Sir Waldo Weathers cu al său Funk Circus. Nu chiar blues, cum îi spune și numele, dar de la un om care a cântat 15 ani cu James Brown nu aștepți blues de New Orleans. Sir Waldo ca Sir Waldo, dar se vede că toată viața a excelat la saxofon: acum, spre bătrânețe, când strălucește ca lider al propriei trupe, a știut să-și aleagă saxofonista. Iar Moni Ramoni chiar a ținut tot show-ul, neobosită. Ea și basistul Andrew “The Bullet” Lauer, un tip care, printre altele, se joacă și cu propria-i voce cam cum are el chef. Și are. S-a văzut, de fapt, la jam session, că în trupa lui Waldo Weathers doar instrumentele nu pot duce o melodie și vocal. Deși nu bag mâna-n foc, am plecat destul de devreme…

 

În a doua seară

a Cluj Blues Fest, cele 900 de locuri (cred) ale sălii au fost ocupate în totalitate. Mai ales după pauză, când pe scenă au urcat Harriet Lewis și Gregor Hilden Band. Dar sala n-a fost nici pe departe goală nici la recitalul lui Florin Giuglea, alături de Hanes Radu, Adrian Ciuplea și Mihai Ardelean. Unul și unul muzicieni impecabili, cu zâmbetul și buzele și mâinile dibaci puse pe instrumente. O plăcere…

În fine, Harriet Lewis, o americancă simpatică, străbunică la 60 și ceva de ani și cu o istorie super-interesantă, susținută instrumental de niște nemți. Buni nemții și spectaculoasă americanca. Show pur, care a ridicat sala în picioare. Atât, ce rost are să spunem mai mult?

 

Una peste alta,

în ciuda faptului că în Cluj se mai întâmplau, în același timp, o mulțime de evenimente (căutarea locurilor de cazare de către studenții mai leneși era doar unul dintre ele), Cluj Blues Fest a fost un succes. Mai ales ținând cont de bugetul spre minuscul de care a beneficiat, în raport cu alte festivaluri. Dar spectatorii nu pentru buget au venit, nu pentru a aplauda situații contabile și-au luat bilet sau au obținut o invitație. Și nici cu bugetul în minte n-au ieșit din sală, ci cu acorduri de blues. Curaj, așadar. De la Cluj Blues Fest la Blues-Napoca pasul nu e atât de mare precum pare. Îndrăzneală să fie, că spectatorii de-abia așteaptă.

 

P.S. #bluesnapoca și Blues-Napoca nu-mi aparțin, ci sunt născocirea unei minți greu de egalat atunci când e vorba de naming. Săru’ mâna, doamnă, ca de obicei 🙂

(832 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.