Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

15 mai

Zoom 15 mai

Ziua eliberării îl prinse pe Adrian nepregătit. Se obișnuise deja cu lucrul în pijama. Cu gaura din arcurile de pe canapea, unde din cînd în cînd dormea cu pisica în brațe în timpul unei ședințe plictisitoare. Se obișnuise să se culce la trei noaptea și să se trezească la două la prînz. Se obișnuise să nu trebuiască să dea ochii cu nimeni în afară de livratorii de mîncare. Sigur, era oribil să stai închis în casă și să verifici în fiecare dimineață curba îmbolnăvirilor, dar, pe de altă parte, și majoritatea lucrurilor care l-ar fi putut atrage afară erau la fel de închise: terasele, magazinele, posibilitatea de a penetra inima unei domnișoare cunoscute marțea în Control. Cu tristețe în suflet, Adrian se hotărî totuși să iasă afară. După o pauză de două luni își puse din nou șosete în picioare. Se uită în oglindă de două ori, ca să fie sigur că n-are un ecler de ciocolată lipit pe frunte din greșeală. Își trecu mîna prin părul tuns singur acasă. Își puse pe față masca bună de sărbătoare, trase în piept aer cu spirt și se aventură în necunoscut. Ajuns în fața blocului, totul i se păru straniu și neprietenos. Plantele alea odioase care înverziseră între timp, cerul scîrbos de albastru și soarele deranjant de strălucitor. Se gîndi chiar atunci pe loc dacă n-ar fi bine să se întoarcă. Decise totuși cu mult curaj să-și continue drumul pînă la magazin. În momentul în care intră în supermarket, însă, toată lumea se întoarse spre el cu priviri ostile. Vînzătoarea îl privi încruntată ca pe o gumă de mestecat veche lipită de gresia de la raionul de ulei. O mamă îi puse mîna la ochi copilului. Un pensionar își drese vocea fără mască peste niște roșii. Adrian se simți ca un străin înconjurat de străini, pe o planetă străină dintr-un timp străin. Dădu să facă un pas în față, dar pensionarul se postă stoic în fața lui, măsurîndu-l din cap pînă-n picioare. „Dragul meu, n-ai mai fost de mult pe-afară, este?”. Adrian îl privi ostil: „De unde știi matale?”. Bătrînul înghiți molcom. „Pentru că nu porți pantaloni.” Adrian se uită în jos, după care ieși din magazin și hotărî să nu mai iasă niciodată din casă. Să obligi un om să poarte mască mai e cum mai e, dar și pantaloni? Nu, asta era mult prea mult chiar și pentru el.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale