În 1481, cînd soarele de primăvară făcuse din noroaiele Moldovei adevărate rîuri de praf, cînd turmele de oi alergau fericite pe imaşuri, cu lupii după ele, cînd tihna şi mănoşenia pămîntului erau aşa de mari încît abia se zărea omul călare în lanul de buruieni, ei bine, chiar atunci şi-a găsit bătălia de la Rîmnicu Sărat să se bage în sufletul poporului moldovean, care numai de dînsa n-avea chef.
Chef avea însă Ţepeluş, domnul Valahiei, căruia i se urîse cu viaţa de huzur şi cu viaţa în general. De-a dreapta şi de-a stînga lui stăteau două paşale, sub el – calul, iar în spate mărşăluia, prin recolta de colb, oastea turco-munteană. Ştefan cel Mare, în vîrstă de 48 de ani, văzuse mulţi ca Ţepeluş. Aşa că nu s-a grăbit să-i cheme la arme pe fiii Vrîncioaiei, ci s-a mulţumit să trimită o scrisoare la Ştefan Bathory.
Între urări de sănătate, glume de tabără şi bancuri cu tătari, domnul Moldovei a strecurat cu şiretenie şi zvonul că Ţepeluş vrea să pîrjolească Braşovul, Sibiul şi ce s-o mai găsi. Bathory i-a trimis pe loc o armată prima-ntîi, formată din saşi, unguri şi secui, iar Fraţii Jderi, Arbore, Moghilă şi fiara paloşului, Boldur, au putut să-şi vadă mai departe de concediu. Cînd a ajuns la Rîmnicu Sărat, alianţa maghiaro-moldovenească număra 40.000 de soldaţi. Oastea lui Ţepeluş avea 30.000 de capete, dar, o oră mai tîrziu, aveau să rămînă pe umeri doar jumătate din ele.
După standardele unui abator modern, lupta a fost medie. Turcii au fugit printre ultimii, mai ales din cauză că mulţi dintre ei n-au mai apucat s-o facă. Ţepeluş a fost zdrobit ca general, dar şi ca particular. În astfel de cazuri, cînd prizonierul zăcea la picioarele lui, Ştefan cel Mare arăta bine, dar nu arăta milă. Ţepeluş a cerut îndurare, dar domnul Moldovei ţinea, pentru astfel de cazuri, un călău polonez surd.
Ca maghiar mă mir că la enumerarea naţionalităţilor din care era
constituit armata din transilvania, voit
sau aşa din întâmplare aţi băgat saşii în faţa maghiarilor !
Voievodul transilvănean ,era chiar şi el maghiar şi în evul mediu
99 % din grofii,baronii, moşierii erau maghiari.
Atunci nu a existat Deutchland,BMW,Mercedes…
deci cea mai importantă naţie era cea maghiară !
Aveti dreptate, d-le Istoric Amator! Il banuiam si eu de ceva vreme pe autorul articolului de manifestari subversive si sovine. As mai adauga ca in afara maghiarilor,sasilor si secuilor erau si procente bune de macedoneni, greci si armeni. Bine, ocupandu-se mai mult cu aprovizionarea armatei si reciclarea armurilor vechi, dar de-o importanta majora pentru bunul mers al razboiului. Finantarea a fost facuta de cei cativa evrei apropiati domnului si departati de toti ceilalti , care au mirosit mischmaschurile si au platit dobanzile si indesat si cu varf.
Ma nedumeriti insa, din alocutiunea d-vs, cu truismul de la final. Fireste ca daca nu existau BMW, BENZ si Deutsch, rezulta care era natia a’ mai cu mot.