Republica Sovietică Ungară a murit pe 2 august 1919, împușcată de la distanță de artileria română. Obuzele au frămîntat cîmpiile din jurul Budapestei, care nu mai fuseseră arate din pricina războiului, și le-au pregătit pentru însămînțările de toamnă. Teroristul Bela Kun a abandonat micul său proiect bolșevic laolaltă cu hainele care-l puteau da de gol și își ascundea făptura sub broboada și fusta unei țărănci proaspăt bărbierite.
Armata română încercuise Budapesta, iar orașul se pregătea de rezistență. Era gata să meargă cu riposta de la rugăminți pline de vitejie pînă la umilință înverșunată.
Pe 3 august, după-amiaza, trei maghiari cu mustățile înfoiate s-au apropiat, la bordul unui automobil, de brigada generalului Rusescu. Erau trimișii unui guvern de care nu mai ascultau nici sergenții de stradă, dar călcau țanțoș, ca și cînd ar fi avut în spate armata lui Attila. Rusescu a refuzat să oprească trapul cailor și a vorbit de-a-ncălarelea înaintînd spre Budapesta, în timp ce ungurii și-au susținut pretențiile în marșarier. Cînd detașamentul a ajuns la o bătaie de tun de oraș, Rusescu a tras de hățuri și a oprit întreaga brigadă. Ungurii au frînat și ei, au dat să mai zică ceva, dar Rusescu le-a amintit că pierd din timpul lor: dacă nu capitulează în cîteva ceasuri, artileria valahă o să modifice turlele din Budapesta.
Generalul Rusescu avea de gînd să intre primul în oraș, așa încît numele său să ajungă pe Arcul de Triumf, chiar dacă generalul Mărdărăscu, superiorul său, îi ceruse să aștepte. Mărdărăscu împlinea a doua zi, pe 4 august, 53 de ani, și ar fi vrut să-și potrivească gloria cuceririi cu ziua de naștere, așa încît să intre în istorie cu aroganța atîrnată la brîu.
Rusescu, însă, a trimis un batalion în oraș, a ocupat cazarma principală, părăsită de maghiari, și s-a instalat el însuși cu aghiotanții și cu ofițerii într-un hotel decadent. Pocnetul dopurilor de șampanie și distanța mare pînă la satul în care se cantonase Mărdărăscu au acoperit înjurăturile de mamă adresate uzurpatorului Rusescu.
A doua zi, Mărdărăscu a băgat în Budapesta întreaga Armată a Transilvaniei și a declarat ziua de 4 august ca dată oficială a cuceririi. În anii ce au urmat, pe Rusescu l-au urmărit faptele sale de vitejie pripită, el rămînînd și neavansat, și cu gloria furată.
Niște labagii!