– A găsit sor-mea soluția! a declamat triumfător amicul în timp ce se așeza la masă.
– Bun, deci nu mai lipsește decît un lingou de plumb și ne-am umplut de bani, comentă sec unul dintre comeseni. Mă și gîndeam că numai țigan zbierînd prin cartier „Fiaaaare vechi!” n-am fost.
– Nu, bă! zdrobi noul venit speranțele de bogație cu o grimasă care lăsa să se ghicească un FGM prietenesc. A găsit soluția la claxoanele țăranilor. Știi că lenea pe ea cît casa, deci nu și-a schimbat buletinul, deci nu și-a schimbat numerele la mașină, deci merge în continuare cu numere de Suceava.
– Deci claxoane?
– Nu, claxoanele sînt pentru că e un șofer infect, dar numerele de Moldova ajută. Și, îmi zice ea, intrase într-o intersecție unde s-a gîndit să-i moară motorul.
– Deci claxoane.
– Deci claxoane și „Hai, băi, moldovene, ai venit la oraș, calc-o!”, a urlat așa, cu simțire de taximetrist.
– Și s-a supărat?
– Nu. S-a dat jos din mașină, s-a dus la scandalagiu, ăla rămăsese ca prostul cu geamul jos, și a început: „Șe-ai, dom’lie, cu mini, nu viezi cî di-abia am vinit aișea, niși nu știu drumu’, aracan di mini șini m-o pus sî pliec di la Sușeava…” După un minut, cocalarul comentator era verde. După încă unul își cerea scuze. În final i-a împins el mașina din intersecție.
– Și soră-ta i-a mulțumit?
– Nu, a ambalat motorul ca tuta și l-a lăsat într-un nor de fum negru. Sau negru era doar el.
1.859 de vizualizări
