Nu m-aș mira dacă vom sărbători Centenarul Unirii și anul viitor. Motive ar fi, duium! Cel mai de luat în seamă e că, de-abia după semnarea tratatului, unirea noastră a fost recunoscută și parafată diplomatic în lumea largă. Doar că Rusia, care avea atunci alte treburi – era în plin război civil între „roșii” bolșevici și „albii” țariști sau liberali –, n-a luat parte la semnarea tratatului, încît n-a recunoscut niciodată oficial unirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord cu România. Chiar dacă Lenin scrisese cu mîna lui că imperiul țarilor se întinsese cu de-a sila în aceste teritorii asupra cărora n-avea decît dreptul celui mai puternic, Stalin le-a luat înapoi, după ce s-a înțeles cu Hitler, iar mulți ani mai tîrziu, ucraineanul Hrușciov a făcut cadou Ucrainei natale Bucovina de Sus, care pînă la unire făcuse parte din imperiul austro-ungar.
Pe frontul diplomatic al recunoașterii noilor granițe, România a dus un război de uzură în care Regina Maria a făcut un lung turneu prin marile capitale ale lumii, pentru a căpăta susținători puternici ai Unirii, în timp ce politicienii români negociau la Paris, iar trupele române făceau ordine la Budapesta, pentru a potoli zurbaua comunist-naționalistă a lui Béla Kun, după ce acesta pusese de-o revoluție roșie în Ungaria și încercase să recucerească Transilvania pe calea armelor. De aici și supărarea revizioniștilor maghiari de azi, că România ar fi negociat în forță la Versailles noile sale granițe. Una peste alta, anul 1919 a fost cît se poate de agitat și de nesigur pentru noi și pentru vecinii noștri din Ungaria.
Căci principiul națiunilor, cu care președintele american Wilson încerca să asigure pacea în Europa, a fost aplicat mai mult cum a vrut Franța decît cum ar fi trebuit, încît nemții s-au considerat furați teritorial prin Tratatul de la Versailles, iar ungurii au acuzat Antanta că ar fi făcut cadou României Transilvania, în vreme ce românii susțin că astfel s-ar fi reparat o nedreptate istorică.
Aceste dispute continuă și azi, susținute de istorici și de politicieni, cu hărți și documente, deși chiar și politicienii maghiari, cei mai teribili susținători ai ideii că Transilvania ar fi fost cedată României după Tratatul de la Versailles, admit că dacă azi Ardealul ar fi să aibă din nou capitala la Budapesta, asta ar însemna ca ungurii să devină minoritari la ei în țară, ceea ce nu cred că ar conveni nici unui politician maghiar, oricît de mare i-ar fi suferința afișată că Ungaria a pierdut Ardealul. La fel cum politicienilor de la noi, care susțin, pe invers, că țara e în primejdie să-i fie luat Ardealul, sînt de fapt fericiți că ungurii vor Ardealul, căci asta le dă muniție pentru supraviețuirea lor politică.
1.183 de vizualizări
