Am lipsit o perioadă din Bucureşti şi, cînd m-am întors, Corina Drăgotescu părăsise de bunăvoie şi nesilită de nimeni teritoriul României. Plecase în State după ce a tras lozul norocos la Loteria vizelor. Iată o femeie isteaţă, mi-am zis. Moare presa, pleacă şi ziariştii. Foarte frumos! S-o fi săturat şi femeia să pălăvrăgească non-stop, lîngă dl Striblea, despre toţi aceşti politicieni care ne enervează, să urle seara la lună, ca o căţeluşă nervoasă, păzind o democraţie din ce în ce mai sfîşiată de emoţii colective ieftine şi interese oligarhice de partid.
Nici n-apucase însă femeia să pună tocul pantofului pe pămînt americănesc că a apărut şi cea mai simpatică şi suculentă reacţie. Nu a lui CTP, fost şef, coleg şi magistru al Corinei, nu a lui Băsescu, cel care-i dorise cîndva să crape, ci a măreţului entertainer Dan Negru. Acest organizator de sindrofii televizate cu blonde, brunete şi nea Beni Sinulescu s-a simţit dator să deplîngă starea presei româneşti şi să dea la maxim volumul indignării sale de iubitor sensibil şi cultivat de jurnalism elevat: „Sînt revoltat pe decizia Corinei Drăgotescu de a pleca definitiv în America, de fapt sînt revoltat pe impotenţa presei, pe lipsa ei de reacţie. Emigrarea unui jurnalist de elită, a unei vedete a breslei, ar fi trebuit să arunce în aer societatea civilă…“. Da, da, asta era aşteptatea Negruţului: să sară în aer societatea civilă! Să iasă Pleşu pe la televiziuni şi să-şi mîngîie barba cu un gest elevat de tristeţe, să tune şi să fulgere Gabriela Adameşteanu, să se indigneze madam Mungiu-Pippidi pe la agenţiile de presă şi, în general, să iasă intelectualii implicaţi prin pieţe şi să strige: Vino înapoi, Corina! Aici e ţara ta! Morala întregii poveşti e tristă în sine. Vă daţi seama în ce fundătură istorică am ajuns să citim şi să scriem din moment ce Dan Negru se arată indignat de „impotenţa presei“! E ca şi cum Jean de la Craiova ar deplînge strarea deplorabilă în care a ajuns arta interpretativă românească şi s-ar enerva profund dacă Dan Grigore ar decide să se stabilească în altă ţară. Sau ca şi cum Dănuţa Cruduţa s-ar arăta teribil de dezamăgită de atacurile nedrepte la care e supus Cărtărescu în ultiva vreme şi de lipsa de recunoştinţă a românilor faţă de acest mare autor.
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012
