În anii ’20, Ana Pauker umbla pe aripile Cominternului așa cum umblau pe ape primii făcători de minuni din secolul creștin. Învățătura leninistă făcuse din ea o apostoliță fanatică a paradisului comunist și o propulsase în grațiile celor mai sîngeroși comisari din ierarhia PC al URSS.
Școala de activiști internaționali de la Moscova o transformă în cel mai prețuit absolvent al cursurilor de teroare și subversiune. Începe să predea marxismul în celulele comuniștilor francezi, spanioli, elvețieni și germani pe care le organizează pe teritoriul Franței și Elveției. În România, participă la acțiuni de înveninare ideologică a proletariatului și dovedește o mare dibăcie în folosirea locuințelor conspirative. Brațul molatec și neatent al Siguranței nu reușește s-o înșface, deși e condamnată în repetate rînduri pentru acțiuni îndreptate împotriva ordinii de stat. Cu agenții pe urme, Ana fuge în URSS, unde își desăvîrșește pregătirea revoluționară. În 1935, înainte să fie arestată în România și băgată pentru cinci ani la pușcărie, Ana Pauker atinge perfecțiunea ca agent Comintern, fiind capabilă să coordoneze sabotajul și lupta clandestină în Occident și Balcani, în teritorii cu slabă reprezentare muncitorească și cu interes scăzut pentru idealul revoluției mondiale.
În temniță își desfășoară talentul de propagandistă și răspîndește ideile luptei de clasă în rîndul femeilor păcătoase, adunate de pe străzi de poliția de moravuri. Soțul ei, Marcel Pauker, rămas în URSS ca să participe la edificarea socialismului, e executat în 1938 de Stalin, alături de alte mii de agenți Comintern, cu prilejul marilor epurări de partid. Ana primește vestea în celulă, odată cu ordinul de a-și intensifica activitatea de propagandă și recrutare.
În 1941 e eliberată ca urmare a unui schimb de prizonieri între Moscova și București. Românii îl primesc în schimbul ei pe Ion Codreanu, unul dintre liderii Partidului Național Țărănesc din Bucovina.
La Moscova, Ana ajunge repede șefa grupului de comuniști români și reușește să fie aleasă în Comitetul Executiv al Cominternului. Intră pe sub pielea unor temuți satrapi ai PCUS, cel mai adesea punîndu-și propria piele la bătaie, și devine tot mai influentă în relațiile cu ceilalți lideri comuniști, refugiați din Europa. Se trage de șireturi și de alte elemente de îmbrăcăminte cu Dimitri Manuilski, apoi cu Palmiro Togliatti și Maurice Thorez. O face însă numai cu acordul poliției secrete și depune de fiecare dată la comisarul de caz stenograma nopților de extaz.
Ca reprezentantă a Partidului Comunist din România în Comitetul Executiv al Cominternului, militează pentru cedarea Basarabiei și Bucovinei către URSS. În 1943 ia parte la organizarea diviziei „Tudor Vladimirescu“, formată din prizonieri români care aveau de ales între a muri în Gulag și a lupta pe front împotriva aliatului german. Stalin a fost așa de mulțumit de reușita proiectului, încît a invitat-o pe Ana Pauker la celebra lui dacha de pe malul Mării Negre, unde s-au cherchelit amîndoi pînă în zori.
Dar Ana avea încă multe de arătat. Adevărata ei carieră avea să înceapă în toamna anului 1944, cînd a aterizat la București îmbrăcată în uniformă sovietică, avînd în spate două mii de tancuri rusești.
2.291 de vizualizări
