Credeam că, la mai bine de o săptămână de la circul ieftin jucat de Robert Turcescu în legătură cu butoanele sale, nu va mai avea rost să vorbim despre asta. Dar, din păcate, are.
Zguduitoare în sine, dezvăluirea (sau minciuna) lui Turcescu ar fi trebuit, cu adevărat, să-i îndemne pe colegii săi, pe tovarășii săi de drum și pe cei cu apucături similare să se uite în propriul suflet, să se sondeze bine și, apoi, să se elibereze. Și să ne elibereze și pe noi, plecând din presă.
Sorina Matei, direct vizată de Turci, a rămas la (și pe) post. Asta după ce a zburat, în ultima vreme, din post TV în post TV, sprijinită fiind la angajare de telefoane prietenoase de la SRI.
În rest, ciocăzanii, boții, marianii, andronicii, orcanii și tot restul menajeriei se odihnesc oftând amar, sprijiniți în pix. Unul dintre ei a căzut, le rămâne lor sarcina să ducă greul mai departe. Bine, asta nu înseamnă că și ei ar fi acoperiți. Nu sunt. Ei sunt pe față. Propagandiști pe față. Dar i-a cam durut gestul lui Turci, fie el nebunie sau ordin.
În mijlocul campaniei pentru prezidențiale, căpitanul lor (mă rog, lent-colonelul) a dezertat și le-a dărâmat tot castelul din cărți de joc. Se bazau pe el, aveau nevoie de el ca să iasă la înaintare, alături de președinte, și să-l demaște pe candidatul acoperit. Fără Turcescu nu se putea.
Ei bine, iată că se poate. Și iată că e nasol. Căci după ce-l demonizaseră în lipsă pe acoperitul politic, au început să-l oblojească pe acoperitul dintre ei. Până la urmă, au căzut de acord orcanii, boții, ciocăzanii și marianii, nu e atât de rău să fii ofițer în presă. Ce ar putea fi rău? Adică, dacă lăutarul n-a făcut poliție politică, ce i se poate reproșa? Auzi, „n-a făcut poliție politică”. Păi, un ofițer al unui serviciu secret, infiltrat în presă, e acolo pentru ce? Pentru poliție socială? Pentru poliția educației? Pentru poliția divertismentului? Evident că nu. Un acoperit în presă este acolo doar pentru a face jocuri politice. Exact ceea ce nu trebuie să facă serviciile de informații: politică. Dar fac, desigur. Și de aia își infiltrează oameni în presă. Și în partide. Oricât de normal i s-ar părea acest lucru lui Iohannis, nu este.
Turcescu a fost activat sau, mai bine spus, pus la turație maximă după accidentul de avion din Apuseni. Atunci, ca să-l scoată pe Opriș, șeful incompetent al STS, Turcescu a dus discuția de la imposibilitatea subordonaților lui Opriș de a găsi un avion la cheful cu presa al lui Ponta. Probabil că știți textul, postat pe blog și preluat de toată presa de propagandă: „Când Aura murea, Ponta chefuia”. Date, nume, poze, totul i-a venit în plic de la STS. Culmea, serviciul aflat, în zilele alea, în dezbatere publică, pentru incompetență.
De atunci, servitele au curs râuri. Omul care pierdea zilnic ore întregi la coafor își găsea timp, culmea, pentru a face „investigații”. Cu documente, cu date precise, cu tot ceea ce Robert n-a făcut niciodată în viața lui. Desigur, toate aceste „investigații” servite favorizau pe cineva. Nu meseria de jurnalist, nu vreo cauză nobilă. Nu. Favorizau un vierme sau altul de prin politică. Și, venind de la servicii, erau „poliție politică”.
Turcescu, vrând-nevrând, nu s-a retras doar pe el din presă, pentru vecie, ci i-a tras după el și pe toți lingăii care-l înconjurau. Băi, orcani, ciocăzani, boți și mariani, voi v-ați întrebat, mă, cum o să-l mai atacați pe acoperitul dintre candidați după ce ați zis că e aproape un act patriotic să fii acoperit? Nu v-ați gândit, nu? De partea asta cu gânditul se ocupă superiorii, probabil.
