În octombrie 2019, Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, ține un discurs în fața studenților și profesorilor de la Universitatea Georgetown. Zuckerberg e îmbrăcat într-un pulover negru, cu mînecile ridicate pînă la coate. Discursul poate fi urmărit live pe platformele de socializare. Zuckerberg începe cu povestea apariției Facebook. În 2003, după ce începuse războiul din Irak, studenții din campusul universității Harvard doreau să afle mai multe puncte de vedere despre acest război. Imediat apar mesaje pe Twitter. Zuckerberg fabulează. Inițial, Facebook fusese o platformă în care erau evaluate fetele frumoase de la Harvard, iar postările conțineau recomandări de muzică și film, nu comentarii despre războiul din Irak. Acesta e unul dintre adevărurile neplăcute despre care scriu cele două autoare ale acestui bestseller, jurnaliste la New York Times.
Ce căuta Zuckerberg la Georgetown? Cu discursul lui voia să spele Facebook de acuzații și de pericolul de a fi destructurat. În același scop adjuncta lui, Sheryl Sandberg, se dusese la Atlanta. Cea mai gravă era că FB devenise platforma preferată a politicienilor și a grupurilor care îndemnau la violență, propagau ura, intoleranța și a regimurilor corupte din lume. Și în vreme ce Twitter, platforma concurentă, îi împiedica pe politicieni să-și facă campanie mincinoasă și să-și defăimeze adversarii, iar pe extremiști să-și răspîndească veninul prin intermediul ei, Facebook îi lăsa să-și vadă de treabă, în numele libertății de exprimare.
În investigația lor, cele două jurnaliste au pătruns și în „bucătăria“ Facebook – pe ușa din față cu dificultate, prin spate însă angajații companiei le-au pus la curent cu cele mai sensibile secrete ale firmei și cu scandalurile care n-ajunseseră la presă. Lucrători care folosiseră datele confidențiale ale clienților pentru a-și rezolva diverse probleme, deși le era interzis. Vînzări la pachet de asemenea date către firme de publicitate, pachetele însemnînd zeci de milioane de utilizatori și lipsa controlului asupra mesajelor care încălcau principiile de funcționare ale Facebook.
La doar cîțiva ani de cînd Facebook devenise o afacere de succes mondial, care ușura comunicarea între oameni, la care subscrisese o treime din populația globului și avea un prestigiu atît de mare încît utilizatorii menționau în CV-uri că aveau conturi aici, firma lui Zuckerberg era amenințată cu spargerea în bucăți. Ba chiar ajunsese să fie învinuită că ar fi fost un inamic al democrației.
Cum se putuse întîmpla una ca asta? Răspunsul din Un adevăr neplăcut e că Zuckerberg, obsedat să crească numărul de utilizatori și timpul pe care aceștia îl petreceau pe FB, se făcea că n-aude avertismentele venite din partea directorilor companiei și îi concedia pe cei ce nu i se supuneau orbește. Suspiciunea devenea tot mai sufocantă fiindcă angajații „dădeau din casă“ la presă, și de unde în primii ani a fi angajat la Facebook era un motiv de mîndrie, se înmulțeau demisiile, chiar și printre cei ce aveau funcții strategice la firmă. Se retrăgeau pînă și prieteni apropiați ai directorului general Zuckerberg, cei cu care el pornise la drum. Pentru insuccese și pentru pericolele care-i amenințau compania, fondatorul căuta și găsea țapi ispășitori. Reformele admise de directorul general sînt puține și făcute fără tragere de inimă. Și totuși, constată în final autoarele cărții, această uriașă afacere de făcut bani e prea puternică pentru a fi destructurată, chiar dacă autoritățile de reglementare sau Zuckerberg însuși ar decide să pună capăt experimentului Facebook.
Sheera Frenkel, Cecilia Kang, Un adevăr neplăcut. Facebook și lupta pentru dominație, traducere de Iulia Singer, Editura Polirom, 2022.
