Nu era mare lucru să ajungi fiul lui Mircea cel Bătrîn. Se cereau îndeplinite condiţii simple, adică să ai o mamă drăguţă care ţinea în braţe o oală cu vin. În secolele XIV-XV, asta era o nimica toată, aşa că Alexandru I Aldea a început să se formeze ca fiu imediat ce voievodul a golit oala. Cum a ajuns pe tronul Ţării Româneşti nu se ştie cu exactitate, dar se ştie că, printre inexactităţi, se numără şi ajutorul dat de Alexandru cel Bun al Moldovei.
De aici se pare că a apărut numele de Alexandru, dispărut cinci ani mai tîrziu cu tot cu purtător. În vara anului 1431, la trei luni după înscăunare, tînărul domn a văzut coloane mari de fum ridicîndu-se dinspre Dunăre, ca atunci cînd turcii prăjesc turmele direct pe gospodării, şi şi-a amintit că uitase să otrăvească fîntînile. Confruntat cu invazia otomană, Alexandru a trimis la Braşov şi la Suceava scrisori din care răzbate calmul unui adevărat lider militar: „…şi grăbiţi-vă cît mai iute, ziua şi noaptea, să-mi veniţi în ajutor; şi cît puteţi, grăbiţi-vă; cîtă oaste puteţi ridica în grabă, să vie; iar cîtă nu este gata, o veţi trimite în urmă. Să sosească iute. Altfel să nu faceţi, veniţi mai iute, căci turcii sînt pe drum de sîmbătă; şi grăbiţi-vă pe drum, căci hrana vă va veni şi mai pe urmă“.
Ca în toate poveştile valahe de succes, ajutoarele au venit la două zile după ce bătălia se încheiase – e drept, fără ca ea să fi avut loc. Alexandru I Aldea s-a predat, s-a aruncat la picioarele turcului, i-a dat copiii zălog, birul pe cinci ani înainte, i-a înmînat cheile ţării, după care s-a pornit la Înalta Poartă, ca să se mai tăvălească un pic şi în faţa padişahului. Pacea obţinută cu turcii i-a creat probleme cu ungurii, care au început să-l privească chiorîş, prin cătarea arbaletei. Alexandru a trebuit să aleagă între a-l înşela pe Sigismund sau a-l trăda pe Murad. Cînd se pregătea să-i bage pe amîndoi în acelaşi pachet mioritic, unul a fost înfrînt, iar celălalt alungat de pe tron. În septembrie 1436, Vlad Dracul intră în Valahia cu gînduri ascuţite. De aceea se povesteşte că Alexandru I Aldea a murit căzînd pe gînduri.
