La mine în cartier praful urcă pînă-n cer: gospodarii de prin curţi, cu maieuri peste burţi, şi copii (băieţi şi fete) bat covoare şi carpete! Pute a oţet de parcă aş trage salată pe nas, iar prin văzduh plutesc acarienii din boarfele celor care fac curat doar înainte de Paşti şi Crăciun.
La Crăciun termină mai iute, de frig; acum e jale, că sînt şi focuri de gunoaie. M-am obişnuit cu fumul de şoareci morţi, de plapumă din lînă putrezită şi de păr ars, dar sîmbătă m-a izbit o putoare acră, care mi-a stors lacrimi, deci m-am interesat: un vecin profitase de focul său de gunoaie şi făcuse mici şi ceafă! Acum ştiu cum put E-urile topite sfîrîind peste o saltea veche şi un hoit de cîine arzînd mocnit.
