Ascuțiți Facebook-ul, vin alegerile!

Visul oricărui politician, fie el local sau ajuns la masa mare și îmbelșugată de la București, este să aibă parte de o presă favorabilă. Cum acest lucru e imposibil dacă nu are presa lui, politicianul visează, de fapt, ca presa să dispară și să nu-l mai deranjeze absolut deloc. Și cum, în România, politicienii ultimilor 25 de ani sunt mai insistenți decât opinia publică și mult mai aplicați, visul lor de a scăpa de presă aproape că s-a împlinit. Cu excepția câtorva focare de propagandă, extrem de vizibile, de altfel, poți număra pe degetele de la o jumătate de mână instituțiile media care mai apar în formate clasice și care-și fac treaba fără a ține cont de dorințele politicienilor. Este vorba, desigur, și despre evoluție, despre schimbarea formatelor, despre transformarea mediului de transmitere a informațiilor, dar procesul se află, de fapt, la început, fiind departe ziua în care informația onest culeasă și onest difuzată își va face loc în mod constant pe Internet. Căci Internetul arată, acum, mai degrabă ca o junglă în care au crescut, fără piedici, ciuperci otrăvitoare care-ți iau ochii, plante carnivore care de-abia te-așteaptă pentru a te prinde între frunzele lor pline de malware, copaci scorburoși din care te pândesc, la orice pas, reptile veninoase colorate atrăgător.

În momentul de față, pe piața media se mai zbat cinci televiziuni de știri dintre care doar Digi24 nu este înregimentată profund într-o parte sau în alta, trei cotidiene centrale tipărite, dintre care doar unul mai face anchete adevărate, dar numai atunci când subiectul are legătură cu sportul, două săptămânale centrale, dintre care unul n-a mai fost văzut pe la chioșcuri de câțiva ani, trăind mai degrabă prin preluările online ale cotidianului frate. La nivel local, situația e aparent mai veselă, căci până și cele mai mici județe mai au unul sau două cotidiene tipărite, deși asta nu înseamnă că beneficiază cu adevărat de presă.

Ei bine, în această situație și cu o nouă lege a finanțării campaniilor electorale, politicienii încep să-și dea seama că au pus umărul la demolarea presei cam aiurea. Căci consumul online nu va acoperi nici în 2016 și, probabil, niciodată în viitorul apropiat zonele care-i interesează pe politicieni. Televiziunile de știri care vor mai supraviețui până în 2016 pot să-și frece mâinile, căci spre ele se va duce grosul banilor, dar nu e suficient pentru a promova o grămadă de tonți, înghesuiți pe o grămadă de liste.

Așa că strategii politicienilor ar trebui să se concentreze de acum pe cucerirea Facebook-ului, pe cumpărarea lui Toni Poptămaș și a lui Teo Trandafir și pe sensibilizarea jucătorilor înrăiți de Candy Crush Saga.

Hai, băieți, concentrați-vă, găsiți o soluție și cuceriți Facebook-ul, înconjurați Instagramul și supuneți Pinterestul național! Numai aveți grijă să vă marcați bine teritoriul, căci sunt șanse mari să vă treziți colegi de Parlament cu regii daci atât de populari pe net, cu Arsenie Boca, Grumpy Cat și alte personalități, adevăratele vedete ale mediului pe unde bântuie #oameniifrumoșișibineinformați.