Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Atentatul porcesc din moscheea încă neconstruită

Zoom Atentatul porcesc din moscheea încă neconstruită

Ritualul de „porcire” a terenului din Bulevardul Expoziției e un subiect gras, dar greu de digerat. Aceasta e doar o tentativă de descîlcire sumară a unui ditamai ghemul de sensuri și implicații. Reamintind pe scurt, la sfîrșitul lui august, cîțiva cetățeni au protestat împotriva anunțatei construiri a unei „mega-moschei” în nordul Capitalei, într-un mod care s-a dorit șocant și provocator: prin intermediul unor purcei! Pe vastul teren viran despre care se spune că va fi donat comunității musulmane, protestatarii au lăsat să pască cinci godaci vopsiți în tricolorul românesc. (La buletinele de știri i-am putut vedea cum stăteau inerți, apatici, probabil deshidratați și buimăciți după întunericul din portbagaj.) Alți doi purceluși de lapte au fost, la rîndul lor, îngropați în mijlocul aceluiași maidan. În total șapte rîmători. Număr încărcat de simboluri, nu-i așa? Dar simbolurile colcăie în toată pățania! Iar o parte dintre ele au țîșnit cu impetuozitate în mass-media acelor zile, precum sîngele dintr-un grumaz suin. Știrile au redat, fără prea multă mediere semantică, discursul gata fasonat al protestatarilor: dincolo de șoriciul aparențelor, era cică vorba de neam, credință și rezistență în fața cotropitorilor. Publicul românesc pare să fi receptat, fără mult efort de interpretare, ceea ce în fond era un ritual de totemizare, de (vorba protestatarilor) „spurcare” a temeliei.

Liderul grupului a dat o explicație în mai multe reprize, avînd ocazia să o amelioreze de la un reportofon la altul. Pasămite (știe el că) legea musulmană interzice construirea de moschei pe locul unde a fost îngropat un porc. În sine, e o explicație plină de candoare, care ne duce cu gîndul la intrigile magice din basme din jocurile de copii. Cîteva zile mai tîrziu, un imam din Dobrogea a dezmințit relaxat importanța tabuului porcin: „Oricum, înainte de a începe construcția, noi facem o slujbă de sfințire a locului”… Ca la creștini, de altfel.

E uimitor cîte avem în comun noi, monoteiștii, dincolo de numele pe care ne învrednicim să i-l dăm divinității. Printre altele, și simbologia de murdărie, josnicie și promiscuitate atribuită porcului. Da, bossicule tatuat cu cruce: porcul e cîh și pentru creștini. În Evanghelie ai cel puțin două evocări nedemne ale animalului pe care l-ai colorat ca pe un fanion de galerie. „A arunca mărgăritare porcilor” e poate cea mai puternică parabolă biblică despre inadecvare: porcii îi semnifică aici pe cei nedemni să primească adevărurile spirituale superioare. De asemenea, în parabola lui Marcu despre posedatul tămăduit, turma de porci este receptacolul ales de diavol să se adăpostească, atunci cînd e izgonit. Mai mult ca sigur, poți pîngări la fel și locul ales pentru un așezămînt creștinesc. Să îngropi porci acolo unde va fi ctitorită o biserică „de-a noastră” e la fel de ofensator și de provocator. Și, la fel ca imamul cu ochi migdalați, un preot ortodox ți-ar putea spune că efectul malefic se anulează cu o slujbă adecvată.

Însă noima cea mai consistentă a poveștii, cea care nu e spusă pe șleau, dar transpare clar ca un maț bine spălat, este gândirea culinară pe care o împărtășim cu toții: minăm cu porci terenul destinat musulmanilor, pentru că știm că ei nu mănîncă porc! Că nu au voie: asta e legea musulmană la care făcea aluzie frățicul intervievat. E o logică a pămîntului care trece prin stomac și e transsubstanțiată prin evocări istorice. Protestatarii vorbeau despre patrie, voievozi și seculara luptă antiotomană. Dar noi decodificam „caltaboși versus doner”. Cum altminteri să îi amintești pe martirii Brâncoveni (ce-i drept, doar șase la număr, cu tot cu sfetnicul Ianache) în preajma micii legiuni grohăitoare cu șoriciul pigmentat tricolor? Desigur, o atare analogie este exclusă! Godacul roș-galben-albastru, ca un mic obuz tremurător și rozaliu, e un agent al unei lupte a obiceiurilor alimentare identitare. Un fel de a spune: în săbii să ne tăiem sau în antricoate să ne duelăm simbolic?

Cu ani înainte de această pățanie, Vintilă Mihăilescu identifica în porc (și felurile preparate din el) un atribut „gastro-identitar” al românității. Remember? Porcul a fost miza și arma deopotrivă a confruntării legislative cu UE, în chestiunea asomării animalelor. Ne-am afirmat specificitatea națională solicitînd o derogare de la norma care ne-ar fi bulversat rînduiala strămoșească. Porcul este azi ostașul trimis să lupte sub culorile heraldice ale românității pentru cauza națională. La fel ca în cazul ritualului de Ignat, împămîntenirea porcului din Bulevardul Expoziției e tot o jertfă animală. Porcul e o parte din noi (autoafirmați, cu mîndrie națională, ca suinivori) pe care o instituim ca lege a pămîntului prin transfer în marele pîntec al gliei.

Dincolo de țîfna xenofobă, pățania are un umor gras precum cernoziomul și șunculița deopotrivă. Să combați Semiluna, peste veacuri, printr-un război al subpămîntului, cu un pluton dotat cu rîturi scurmătoare, animat de o religie a viscerelor, cu gastro-arma nesațului/repulsiei, dar vînturînd stindardul înalt al voievozilor – iată o idee comică demnă de nația lui Haplea.

Este aici poate și un strigăt vindicativ pe care, după mai multe generații de înfometare endemică, neamul acesta îl trimite înspre un Răsărit a cărui vinovăție istorică e încă greu de dat uitării. E nevoie încă de multe chebabării ca să impui valori, tipice oamenilor sătui și tihniți, precum toleranța și înțelegerea multietnică.

3 comentarii

  1. #1

    Nu intelegeti nimic, lumanarile sunt pentru porcii din guvern .

  2. #2

    Citez
    E nevoie încă de multe chebabării ca să impui valori, tipice oamenilor sătui și tihniți, precum toleranța și înțelegerea multietnică.

    Rupe-ti 122 de minute din timpul petrecut in turnul de fildes si savureaza nonfictiunea DES HOMMES ET DES DIEUX.
    Il chemam si pe imam, dau eu un chebab si cat mananca intelectualul corect politic, dezgrop godacii.Sa plece omul ala multumit acasa la el in Dobrogea.

  3. #3

    mulțumesc pt. interes 🙂 de la mine două, chiar trei notițe:
    majoritatea articolelor mi le bazez pe observație de teren… mă refer și eu o dată la un caz de știri și gata, iată-mă în turnul de fildeș… și cum sînt sfătuit să cobor din turnul de fildeș? văzînd un film! 🙂 mersi 😀
    îmi scapă și mie un cuvînt mai de snspa (pardon, digestie grea), și gata, iată-mă gargaragiu politicește corect… dacă nu s-a înțeles ideea că mîncarea e cel mai bun liant cultural și dacă ai simțit din partea mea vreo amenințare cu bombe ideologice, cer scuze.
    boss, ca să îți umfli mușchii mai credibil, invită-i și pe obama și pe sfîntul duh, la doner cu ișkender… la ce brosan ești, te saturi tu cu un imam?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

  • O broască râioasă pentru fiecare

    18 iunie 2019

    Nicolae Titulescu a declarat, la un moment dat: „Când am acceptat urcușul în politică, am acceptat ca în fiecare dimineață să înghit pe stomacul gol o broască râioasă“. Nu discutăm acum gusturile gastronomice ale […]

  • Cîți meleșcani încap într-un Iohannis

    11 iunie 2019

    Estonia s-a transformat în Vestonia după scorul de maidan cu care a învins România la cel mai important sport politic practicat pe terenul organizațiilor mondiale: “Tragerea sforilor prin spatele adversarului […]

  • Arta iubirii politice

    11 iunie 2019

    La început, fiindcă moștenea direct averea politică a PCR, partidul lui Ion Iliescu a trebuit să împartă democrația cu cei care moșteniseră vechea Securitate. A fost ceea ce s-ar putea […]

bt
Ultimele articole
romania100