N-am fost la concertele celor de la Coldplay, nici în noaptea cu huiduieli, nici în noaptea cu ovații. Dar auzind tărășenia mi-am adus aminte de o întîmplare din tot mai îndepărtata mea adolescență. Aveam 13 ani și făcusem rost de un bilet la un concert pe care-l dădea trupa Roșu și Negru la Arenele Romane. Cam trecuse moda Mondialilor și a celor de la Sfinx. Cu Nancy Brandes la clape și Ovidiu Lipan la baterie, Roșu și Negru aveau un succes teribil printre adolescenți. Încă nu începuse Miliția să se lege pe stradă de băieții cu păr lung și blugi originali, hippioții locali, iar Cornel Chiriac mai punea muzică la Radio Europa Liberă.
În seara concertului, Arenele Romane – pline ochi. Dar la ora anunțată, în loc de Roșu și Negru apare pe scenă trupa de la Teatrul de Estradă din Pitești, cu un spectacol, în deschiderea concertului Rouge et Noir, cum a anunțat grațios prezentatorul, ca să nu se iște confuzii. Actorii de la Pitești, dacă s-au văzut cu o gîrlă de spectatori, au lungit-o cu glumițe și cuplete, de-a început cineva să fluiere critic. Fluierăturile s-au întins imediat, de nu se mai auzeau actorii care spuneau bancuri critice la adresa frizerilor care luau bacșiș. Unul dintre ei, mai spontan, în loc să-și zică mai departe bancurile sindicaliste se oprește și, către cei ce fluierau: „Ce vreți?“. O voce din mulțime: „Roșu și Negru!“. Actorul se uită la ceas: „Peste cinci minute!“. S-a ținut de cuvînt nefericitul. Cînd au apărut pe scenă cei de la Roșu și Negru, aplauze, chiote de extaz, scandări, încît dacă nu erai lîngă scenă nu prea auzeai ce cîntau ei acolo. Doar la solourile lui Ovidiu Lipan se mai astîmpărau tinerii extaziați, care însă după aia scandau din rărunchi: „Țăn-dă-ri-că! Țăn-dă-ri-că!“, încît iar nu se mai auzea cîntarea de pe scenă.
Pe vremea aia nu se scria în ziare despre asemenea incidente – de-abia dacă apărea cîte o notiță de tip „În ziua cutare, locul cutare, a avut loc…“, așa că nu s-a aflat ce-au pățit precursorii de la Pitești ai lui Babasha. Acum, dezbatere națională pro și contra manele, pro și contra artistului Babasha, invitatul celor de la Coldplay. Or, cine s-a dus la Stadionul Național să audă Coldplay nu se aștepta și nici nu-și dorea să audă suplimentul cu maneaua lui Babasha. Drept care i-a dat cu huo și invitatului, și ideii celor de la Coldplay de a-și asezona concertul cu cîntarea lui. Pur și simplu, Babasha nu era în chestie, iar ideea de a-l aduce pe scenă a fost o tîmpenie.
Numiți niște actori de revistă precursorii oui Babasha? De ce nu epigonii…..
Cîntau și ei ce-or fi cîntat. Aici e vorba de nepotrivire.
Da, am prins și eu, dar era pus pe afiș, nu am de ce sa ma plâng. Regretatul Ilie Micolov în deschidere la Holograf (86 sau 87). Ca nuca în perete, dar măcar fusesem preveniți.
De ce e numit babașa ARTIST? Artiștii fac artă, babașa să behăie la un bulibașă la cort. Coldplay și a cam bătut joc de noi. Are în staff oameni care trebuiau să se intereseze de o eventuală reacție a unui public doritor de rock. Trebuia huiduit și în seara a doua.
Fiindcă dacă îi spunem „hartist”, se supăra oengiștii și Gelu Sunday.
Poate ca nu a fost cea mai inspirata idee sa il
il invite pe Babasha in deschidere dar cam exagerat si sa spui “public doritor de rock” Coldplay canta rock da’ nu prea 😄
Excelente concluzii !! eram foarte curios sa vad reactia „Catavencii”. Dl. Chris Martin nu poate intelege si nu a mai patit asa ceva nicaieri ? Daca traia macar 40 de ani de comunism intelegea. Platesti sa cumperi cafea si capeti nechezol, platesti o ciocolata si vezi ca e soia prajita, dai 25 de salarii medii, astepti 4-5 ani si capeti o DACIE 1300 ruginita (de stat in parcul fabriciil la Pitesti ) sau platesti revopsirea caci constati ca nu are grundul dat etc… zeci , sute de exemple. Muncim pentru banii nostrii si vrem sa fim respectati . Restul e gargara mediatica cu rasism, toleranta, incluziune,civilizatie, rahatul cu mac al zilelor noastre.
Fiindcă tot din amintiri ai spus povestea cu Roșu și Negru…
Sa fi fost acum vreo zece ani, nu mai mult. În Vamă. Am încercat și noi să trecem noaptea. Scena pe plajă, lume multă, șezând pe nisip, absolut toți cu câte un pet de bere între picioare.
Era vară, era cald, era voie bună și mai ales era Colibri. Ce muzică! Ce cultură! Ce sentimente!
La miezul nopții, au luat pauză și a intrat direct Puya, acela din tinerețe, cu gura plină de detoate!
Nu vreți să știți reacția publicului. Toate peturile alea zburau goale sau pline spre scenă, încât au ferit boxele și instrumentele să nu fie deteriorate.
Chestie de organizare. Cumva.
Ca în bancul cu baba: ce precizie…
Mirel de la Magurele ar zice ca nu-i despre manele, d-le. Daca si Mirel s-a prins iar ailati ,,comentatori” nu, atunci e clar ca ,,nu ne mai facem bine”. Dorel a sarit si el sa se bage in seama si se lauda ca n-a mers la concert pentru ca ,,nu-i place genul” (s-a referit la muzica si nu la artist, se intelege). Ca cica unele parti din ,,muzici” au influente hinduse. Nesesizate, evident, de ,,fanii” genului (Despot a fost pe faza si a urecheat platitorii de bilete). Dac-ar fi dintr-alea pozitive n-ar fi bai, ca s-ar impaca cu cele cateva bune de pe la noi care-au mai ramas. Dar e mai complicat cu priceputul traditiilor/ credintelor hinduse si nu se oboseste nimeni sa explice. Poate dac-ar explica, planurile ar avea mai mult succes, avand in vedere ca-s peste 50% analfabeti functional ,,printre noi” (nu stim cine/ care, au fost la concert/ n-au fost). Noroc ca ne lamureste ,,manelistul” cazut in treaba asta ,,ca musca-n lapte”, transmitandu-ne ca baiul e ca poporului ii plac manelele da’ nu-i plac cine le canta. Le-a dat idei maghiarilor care abia au asteptat sa sustina si ei ca bastinasilor de pe aceste meleasguri le place gulasul dar nu prea indragesc bucatarul.
Așa este, părerea mea și de fapt a multora este că cei de la Coldplay au cam știut cu ce se „mănâncă” manelele lui Babasha.
Artist îl poate considera cine nu știe ce este arta.
Sunt mulți artiști faimoși, cum este și Cris Martin, care la un moment dat fac o greșeală care poate să îi coste…..
ACUM SA REZOLVE TOT EI PROBLEMA ASTA DOAMNE FERESTE CE IDEI TAMPITE
Nu am citit, aici sau în altă parte, vreo referinţă la obsesia DEI – Diversitate, Echitate, Incluziune, ilustrată de solistul trupei Coldplay. El s-a aliniat acestei cerinţe din bagajul corectitudinii politice, şi a invitat un manelist, din rândul minorităţii îndelung oprimate. A ieşit ce a ieşit, dacă amesteci muzica cu politica. Aşa a păţit-o şi Madonna, tot aici.