* Oamenii studiază bacteriile de vreo 340 de ani. Și totuși, cumva, nu le-a sărit în ochi faptul că bacteriile funcționează ca niște ochi! Cercetătorii știau că bacteriile pot sesiza lumina, îndreptîndu-se spre ea, dar n-aveau habar cum funcționează treaba asta. Un grup de cercetători britanici (stați, nu e banc, erau și cercetători germani cu ei) au remarcat, întîmplător, că dacă proiectezi lumină dintr-o parte, în partea opusă a unei bacterii apare un punct focalizat de lumină. Atunci au realizat că celulele funcționează ca niște ochi: focalizează lumina pe peretele opus, iar asta declanșează mișcarea bacteriei în celălalt sens. Iar bacteriile există de vreo 2,7 miliarde de ani. Deci, într-un fel, natura descoperise principiul de bază al funcționării ochiului cu mult înainte de a-l “implementa” în animale.
* Niște cercetători americani au reușit, pentru prima dată, să înghețe un creier de mamifer și să-l readucă la normal în stare aproape perfectă, păstrînd intacte membranele celulare, sinapsele și structurile intraceluare. Vă dați seama ce mișto e chestia asta? E pentru prima dată cînd avem o procedură care poate proteja tot ce este implicat în învățare și memorie (cred cercetătorii). Destul de curînd, știința o să fie suficient de matură încît să poată conserva identitățile personale peste timp și să le încarce într-un corp sănătos sau într-un robot. Nu știu dacă oamenii vor fi suficient de maturi, dar asta e altă discuție. Oricum, măcar expresia “Băiatul ăsta e destul de dezghețat” va avea și un sens literal.
* Știți cum funcționează sistemul GPS? Există o salbă de sateliți în jurul Terrei, astfel încît în orice punct te-ai afla pe suprafață, cel puțin patru sateliți ar fi pe cerul tău. Toți sateliții ăștia trimit niște semnale, care sînt primite de receptorul cu GPS. Care face niște calcule (nu intru în detalii) și-ți spune cu precizie care e punctul ăla de pe Terra unde te afli. Doar sistemul GPS, de capul lui, îți dă o precizie de vreo zece metri. Mai nou, o tehnologie numită DGPS (Differential GPS) adaugă la sistemul de sateliți niște stații de la sol, iar asta crește precizia la un metru. Ahaa, dar tot nu e suficient! (Cel mai probabil pentru agențiile de spionaj și supraveghere – știți voi, CIA, FSB, SRI, din astea – dar și pentru viitoarele mașini care se conduc singure și pentru casele inteligente.) Așa că o echipă de la University of California in Riverside a dezvoltat o tehnologie și mai șmecheră, care se folosește de măsurători inerțiale de la “bordul” divaisurilor. De fapt, s-a mai încercat asta, dar datele erau atît de multe că-ți trebuiau ditamai computerele ca să faci calculele. Californienii au creat niște algoritmi noi, care acum au făcut calculele mult mai ușoare, iar, ca rezultat, GPS-urile îți pot spune unde te afli cu o precizie de cîțiva centimetri. Încă nu-mi pot imagina clar la ce folosește hiperprecizia asta, dar sigur folosește la ceva. Mereu s-a zis asta, cu toate tehnologiile.
