Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Bîrna și paiul, o fabulă

Zoom Bîrna și paiul, o fabulă

O fi beție? O fi drog? Ori e ceva, ori vine de undeva, altfel nu se poate. Preaiubitul critic și umorist Alex. Ștefănescu celebrează triumful patronului Manolescu trăgîndu-ne, mie și lui Cristian Teodorescu, un perdaf ideologic.

„Pentru Cristian Teodorescu și Florin Iaru

Felicitări pentru faptul că fostul vostru profesor Nicolae Manolescu, de la care ați învățat atîtea și căruia îi datorați în mare măsură cariera voastră literară, a fost reales președinte al Uniunii Scriitorilor. Este adevărat că de-a lungul anilor n-ați fost la înălțimea așteptărilor lui și nu ați ajuns mari scriitori, dar atîta cît ați făcut e mai mult decît nimic. Datorită lui Nicolae Manolescu și echipei lui – Gabriel Chifu, Varujan Vosganian, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu, Sorin Lavric – Uniunea Scriitorilor funcționează în prezent mai bine ca oricînd. […] Uniunea Scriitorilor are acum un viitor.”

Înțeleg că aiureala asta ar trebui să fie un text ironic. E doar unul trist și mic. Sprințarul critic confundă – a cîta oară? – administrația cu valoarea. Și presupune, conform unui mecanism de gîndire explicabil (explicațiile vor urma nițel mai jos), că criticii îi „fac” pe scriitori, nu invers. Și că recunoștința ar trebui să șteargă orice urmă de moralitate, de spirit critic ori de legalitate.

Da, „cariera” noastră literară a fost susținută de mulți critici literari, scriitori și editori. Doar că, dacă n-am fi scris nimic bun, se puteau aduna armate de divinități care să ne tămîieze – tot un căcat ar fi ieșit. Dar există, din fericire, și excepții. În Uniune viețuiește un autor care ar trebui să pupe mîinile, picioarele și curul criticii literare oficiale: vicepreședintele. Omul respectiv a luat toate premiile cu putință. A fost ridicat în slăvi, a fost declarat geniu. Răzvan Voncu a zis cu mînuța lui că merită să trăim în România cîtă vreme țărișoara noastră îl dă contemporaneității și posterității pe Gabriel Chifu. Însă ce să vezi? Pe piața literară internațională nimeni nu dă nici doi bani pe el, nici nu îl solicită vreo editură. Nu e pomenit la nici un tîrg internațional, nu e numit în nici o antologie, nici măcar la „și alții”. Nu există. Nemernicii ăștia de străini, cum sabotează ei valorile noastre naționale! Alături de acest titan mititel își ițește capul directorul de imagine Daniel Cristea-Enache care, la o lună de la alegeri, încă nu și-a cerut scuze pentru minciunile răspîndite despre un coleg de breaslă, întîmplător contracandidatul divinului președinte. Dar ce să mai zici cînd un alt vicepreședinte și-a folosit toată influența senatorială și a trimis două controale financiare la instituția pe care o condusese Dan Lungu? Curat colegial!

Iar acum, cireașa de pe tort: premiile pentru poezie pe 2017. Cinci nominalizați, cu vîrste cuprinse între 63 și 79 de ani. Media de vîrstă: 68. Nu s-a găsit, din toată această voioasă breaslă, măcar un poet imberb, de vreo șaizeci de anișori. Unu’, de sămînță! Da, Uniunea are un viitor! Iar viitorul sună bine. Așa să-i rămînă numele!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint