Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Brînci în Europa

Zoom Brînci în Europa

La sfîrșitul lui 2006, totul îmi mergea din plin, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Banii veneau după o lungă secetă și cădeau ca o ploaie binefăcătoare, din cer ori de la contabilitate, și se rostogoleau în lume sub formă de crîșme, vacanțe și bunuri de foarte intensiv consum. Poate că nu aduceau fericirea, dar făceau viața mai suportabilă, iar stima de sine creștea exponențial. Ca un făcut, rămîneam în continuare dator, lună de lună, dar nu-i de mirare, ci explicabil: între 1992 și 2004 fusesem ori izmană pe călător, ori pielea p… și tîrîsem targa pe uscat, făcusem foamea etc. Așadar nu-i de mirare că n-am rămas cu nimic. Totul venea după o foame mare.

Ei, pe vremea aia mai aveam și un pic de considerație pentru președintele Băsescu. Ascultam vrăjit discursurile antieuropene ale lui Traian Radu Ungureanu, fără să bănuiesc că era plătit și de Vântu, și de PD. Ca, mai apoi, la fel de antieuropean, să pape banii coniței vreme de zece ani… Evident, habar n-aveam. Că nu mă interesa politica nici cît negru sub unghie.

Anul Nou m-a prins la Lăptărie. Era toată lumea în păr, iar pe toate mesele foșnea revista 24 FUN, în care scriam eu săptămînal. Aveam un motiv în plus să fiu bucuros. Unul omenesc și patriotic: țara mea urma să intre în UE. N-am să uit niciodată cozile alea interminabile de la vamă și spaima nemărturisită că actele mele ascund între coperți ceva compromițător. Alături de mine erau doi amici francezi gay, F. și A., mari susținători ai cauzei românești. Acum totul era bine: băutura curgea în valuri, oamenii se îmbrățișau, ce s-ar mai fi putut întîmpla?

S-a întîmplat: la miezul nopții, fix, Tăriceanu a dat pe cerul patriei cu artificii fără număr. Cinci, zece minute, un sfert de oră. Părea că rezervele guvernamentale de artificii nu aveau sfîrșit. Ieșisem pe terasă și încercam să fotografiez cerul cu un telefon Sony. N-are rost să mai spun, că au trecut atîția ani și… Și ce? Mi-au rămas, pe undeva, niște dungulițe colorate și niște ochi strălucind pisicește în niște tărtăcuțe întunecate.

Ehei, trecutul rămăsese de căruță, Europo, ține-te bine! Venim. Mă rog, asta se petrecea atunci, nu acum. F. și A. au încercat să-mi tempereze entuziasmul: “Stai, că nu e chiar cum crezi, mai sînt condiții de îndeplinit”. Dar eu? Eu eram deja, din secunda doi, cetățean european și aveam drepturi. Și apoi, ce rost are să îți faci probleme de Revelion? “Dați, măi, muzica, mai tare!” Și discjocheiul a dat-o. Pe la cinci jumate dimineața, am părăsit locul magic al reîntregirii noastre. Cu liftul. De la patru la parter. Da, acel lift de neuitat cu liftiera care țesea goblenuri. La ora aceea, liftul era plin, lumea privea în tavan, aburii beției ieșeau din cămăși și pe nas.

Dar n-apucăm să trecem de etajul trei, că, haț, Alexandru Săndulescu mă mușcă de piept. Am răcnit, că-și înfipsese toți dinții. “Gagico!”, a murmurat Sandi și apoi s-a uitat spre mine. “Da’ tu cine ești?”

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]