Bulan nou fericit!

Austria, Bosnia-Herțegovina, Cipru și țara sanmarinească, pohta ce-am pohtit! Avem argumente să ne dăm viteji, aidoma legendarului Mihai, un jucător geopolitic care și-a început fulminanta carieră la Craiova. Acolo, pe arena din Bănie, viitorul voievod nu agonisea doar un bănuț, era chiar mare Ban. Păi, zise și un alt oltean, un specialist al norocului și al jocului de acest profil: „Mai bine de atît nu se putea. Nici nu înțeleg cum am putut să cădem în această grupă“. Dacă nici măcar faimosul Victor Pițurcă nu înțelege, fraților, noi cu atît mai puțin. Cu smerenie, e cazul să mulțumim Domnului, sorților sau cui vreți voi că am avut bulan la extragerea pentru preliminariile mondiale. E bine să nu ne pierdem cumpătul, să rămînem cu picioarele pe gazon. Vorba aia, Dumnezeu îți dă o grupă cu adversari abordabili, dar nu-ți bagă în traistă calificarea. Dincolo de aspectele strict fotbalistice cele mai importante, am avut noroc și în ceea ce privește geografia grupei noastre. N-o să le mai treacă băieților os prin os prin avioane, în deplasări lungi, spre destinații exotice. Adversarii ni-s acilișa, în Europa apropiată. Era mai inconfortabil să nimerim cu Islanda sau cu Insulele Feroe în nordul înghețat, ori cu Azerbaidjan sau cu Kazahstan pe coclauri extrasovietici. Chiar dacă nici unii nu-s niște lumini, mai mult deranjul.

Pe cînd așa, vom avea parte de niște deplasări OK. La meciurile din Austria, Cipru și San Marino vor fi numeroși suporteri din Zidul Galben, cu siguranță. În Bosnia nu băgăm mîna în foc. Bine că după tragerea asta la sorți am scăpat și de Kosovo, în sfîrșit. Aș zice că norocul ăsta e încă o realizare a Federației lui Burlică. În timp ce noi, suporterii de rînd, ne rugăm la Doamne-Doamne, federalii parcă s-ar fi rugat sfinților Infantino de la FIFA și Ceferim de la UEFA. Și, iată, rugile au fost ascultate!

Totuși, nu ne-am respecta fișa postului de români dacă n-am fi și cîrcotași, mereu nemulțumiți. Păi, ce noroc e ăsta? În loc de Bosnia-Herțegovina era corect să picăm în grupă cu Irlanda de Nord, și știi de ce? Pentru că se impunea ca nea Mircea să răzbune ghinionul de acum 40 de ani (se fac la anu’), cînd am ratat calificarea la Mondialele din Mexic ’86. Hai, că nu-i chiar așa grav! Ghinionul și norocul se compensează pe lumea asta. De exemplu, ce-ar fi fost dacă Mircea Lucescu nu era demis după ce România a învins Austria cu 4-0 în 1986? Lucescu ar fi rămas un banal selecționer la capătul unei partide unde un anume Hagi a înscris în minutul 90. Norocul lui nea Luce că am mai avut și ghinion. Concluzia vine, logic, de la sine.

În prag de sărbători, dat fiind faptul că fotbalul nostru nu mai e ce era odată, în epoca de aur, trebuie să ne vedem lungul nasului, să ne reducem pretențiile. 4-0 cu Austria, ca pe vremuri, în prima domnie a lui Mircea cel Înțelept, ar fi un vis nesăbuit. Ne-ar ajunge și un 1-1 dublat de 1-0, tot cu un gol înscris de Hagi. Nu de alta, ci doar de dragul poveștii. Ar fi un basm frumos ca Lucescu să regăsească Mexicul tinereții sale, iar Hagi să redescopere America pe care a cucerit-o taică-su. Potrivit tragerii la sorți, premise ar fi, slavă zeului Bulan! Hai România!