Nu degeaba sînt numiți artiștii niște … în ploaie. Poți să-i tai cîți vrei, că imediat cresc alții și ai la secerat o recoltă nesfîrșită. De regulă, tîmpiții din politică, știind că hartiștii sînt săraci, iar arta e ceva cu turnulețe, sclipici și vorbe îmbîrligate, se reped ca rața la muci atunci cînd e vorba de tăiat fonduri. Trebuie cîrpit bugetul pe undeva? Trebuie încredințat un contract unui verișor? Trebuie. Da’ de unde luăm banii? De la cultură. S-ar părea că planul e perfect. Da, dar necazul e că blestemații ăștia cu fumuri au priză la public. Dacă dai într-unul, țipă doi și apoi să te ții scandal în presă. Și ce de metafore, ce de comparații, cîte discursuri și imagini inventează sărăcanii ăștia… Singura soluție ca să le astupi gura e să le tai accesul la ultima resursă: publicul. Iată că instituțiile statului au nimerit calea dreaptă și săptămîna trecută. Cum? Iată cum, simplu și eficient.
De curînd, la Arad, la Festivalul de teatru, lui Mihai Călin i s-a anulat o întîlnire cu publicul tînăr. Întîlnirea fusese programată de o lună. Anularea s-a făcut românește, fără a-l anunța pe actor, măcar printr-un mail. Oricum, omul avea spectacol mai pe seară, dar… bine, totuși, că l-au înștiințat după o zi. Dar numai și numai după ce omul a cerut lămuriri.
Colega mea Ruxandra Cesereanu a pățit-o, tot la Arad, la Festivalul Zile și seri de literatură – Ștefan Aug. Doinaș, organizat de Lia Faur. Sîmbăta trecută, la tema Literatură și civism, a intervenit inspectoarea Anca Stoenescu. Pentru cine nu știe, doamna în chestiune e autoarea unei mișcări fabuloase în învățămîntul arădean: ea a inventat-o pe celebra „Inspectoare Pisi”, Violeta Varga. Dacă nu știți cine e duduia, căutați pe net. Fotografii nu încap în colțul ăsta de pagină. De ce? Dracu’ știe. Era stabilită o întîlnire cu 400 de liceeni veniți la olimpiada de informatică. Și s-ar fi discutat despre (ptiu, drace!) spiritul civic în literatură. Erau trei scriitoare invitate – Doina Ruști, Grațiela Benga și Ruxandra. Ei bine, inspectoarea a anulat întâlnirea. Repede și fără explicații. Ba a și închis Palatul Culturii, tot așa, fără să anunțe pe nimeni. Bine că n-a plouat, că altfel comparația de la începutul articolului s-ar fi materializat, ca prin miracol.
Din cîte știu, la Arad se dă o luptă crîncenă între PSD și PNL, la toate etajele, astfel încît acțiunile unora sînt imediat contracarate de ceilalți. Anul trecut, cînd a avut loc un atelier de scriere pentru adolescenții liceeni, lucrurile au stat la fel. Inspectorii peneliști i-au șutuit pe cei pesediști. Și viceversa.
Nu știu ce reacție va fi avut UNITER. Dar știu ce reacție nu a avut Uniunea Scriitorilor. Tăcere lugubră, gravă și înțeleaptă. Poate pentru că de la guvern vin banii, acele foițe de plastic enigmatice și miraculoase, cu care te duci la magazin și iei, în schimbul lor, mîncare, băutură, haine și electronice. Și un calm olimpian, să te țină pînă la sfîrșitul lumii.
