Cel mai viteaz dintre ardeleni

Între eroii revoluției de la 1848 se numără unul uitat cu desăvîrșire, ale cărui acte vitejești au pus pe gînduri întreaga admirație austro-ungară. David Urs de Margina, un ardelean născut la întretăierea Munților Făgăraș cu pretențiile Imperiului Habsburgic, a fost copilul unui lung șir de grăniceri derutați de istorie, care, secole la rînd, au apărat frontierele Transilvaniei de pericole care veneau din direcția greșită. Strămoșii lui străjeri formau batalioanele preferate ale împăratului, combinînd instrucția germană cu năduful românesc.

David Urs a făcut școala grănicerească în satul natal, apoi Institutul Militar din Năsăud. Sîntem în 1841, iar David Urs e cel mai dibaci sublocotenent din armata austriacă. Manevrele lui pe cîmpul de instrucție îi lasă cu gura căscată pe toți generalii veniți în inspecție. Soldații lui pot doborî o ciocîrlie în zbor folosind o baterie de artilerie sau pot arunca o cazarmă în aer cu un simplu muc de țigară.

În 1848, cînd revoluția maghiară se abate peste Ardeal, locotenentul Urs și compania sa de grăniceri spulberă regimentele secuiești rebele. Ce nu pune pe fugă pune la pămînt. În marea bătălie de la Teiuș primește 160 de lăncieri de la Crăișor, pe care, ca să echilibreze șansele, are tentația să îi ofere ajutor inamicului.

Maghiarii sînt definitiv înfrînți în 1849, Urs e avansat, decorat cum puțini pămînteni au fost vreodată și trimis pe cele mai periculoase fronturi ale imperiului. În următorii douăzeci de ani domină toate teatrele militare în care ajunge și arată o inteligență tactică nemaiîntîlnită pînă atunci.

În 1859, la Solferino, a pus pe fugă, cu cîteva companii și un tun, o întreagă divizie franceză. În 1866, în războiul italo-austriac, a debarcat cu o mînă de oameni pe insula Lissa, a cucerit-o și a respins armata de recucerire a amiralului Persano, de zece ori mai numeroasă.

David Urs de Margina a fost răsplătit împărătește. A fost făcut baron, i s-au dat domenii, titluri, decorații, înlesniri și bani. Un singur lucru, spre suferința lui, nu i s-a dat: Transilvania înapoi.