De prin ianuarie-februarie încoace, un băiat, că jurnalist e greu să-i spunem, se chinuie să apere interesele unui latifundiar de tip nou.
Un nene, fost senator, fost sponsor de partide sau ce naiba o mai fi fost el în lunga sa carieră, pierde niște concesiuni agricole în Delta Dunării. Se termină contractele. Așa e viața. Dură. În loc să mai plătească 84-85 de lei pe an, pe hectar, pentru respectivele terenuri, încasând, în schimb, subvenții enorme, lu’ nenea respectiv i se ivesc în față redevențe corecte, reale, de 800-900 de lei pe hectar.
Ouch. Doare.
Sunt bani mulți la mijloc. Mulți de tot.
Noi, oamenii simpli, nici nu ne putem da seama ce înseamnă asta. Sau ne dăm?
Dacă e să facem calcule simple, numărând hectare, înmulțindu-le cu sumele reprezentate de redevențele datorate sau de subvențiile încasate, an de an, ajungem la milioane de euro.
Eu, unul, nu știu să număr atâta bănet. Nici măcar nu pot să mi-l imaginez în depozitul unei bănci.
Dar există oameni, pretinși ziariști, pe care sumele astea, extrase cu forța dintr-una dintre cele mai defavorizate regiuni ale țării, îi bagă în trepidații. E ceva de lins, ceva de câștigat din asta, oricum ai da-o.
Silviu Mănăstire este și nu este jurnalist. Dar are emisiune la televizor. Ceea ce îl face megastar. E bine. E bine pentru el, pentru breaslă, pentru istoria nemerniciei în românia. Dacă cea din urmă se va scrie vreodată.
Plătit din punga cu redevențe de către un agricultor profitor, Silviu Mănăstire duce, de multă vreme, una dintre cele mai mizere campanii posibile. Norocul nostru, ca societate, e că o duce pe o televiziune cvasi-inexistentă. Nenorocul nostru, ca societate, e că un astfel de om are acces la timp de emisie fără a fi controlat editorial de nimeni.
Uneori, seară după seară, Silviu Mănăstire povestește despre banii pe care îi încasează „fundația“ unui baron local. Fabuloasă sumă: peste un miliard de euro.
O spune, o titrează, o ține pe burtieră. și ajungi să crezi, văzând asta zi de zi. un baron local are o fundație care încasează de la UE un miliard de euro.
Nu că, dar totuși.
Fundația cu pricina, de fapt, face parte din mecanismul european „Bani pentru proști“.
Din păcate, nici măcar pe site-ul ADI-ITI Delta Dunării nu poți descifra ușor semnificația acronimelor. Și, poate, și de aia, un om ca Mănăstire poate minți pe față. Spunând că un om (fie el baron sau nebaron local) controlează peste un miliard de euro printr-o fundație/asociație.
ITI este un mecanism european prin care banii, fondurile europene, sunt alocați/ alocate unei anumite regiuni ușor defavorizate și incapabile să se bată competitiv pe piața șmecherilor trăitori din fonduri euopene. ADI-ITI Delta Dunării nu este fundația nici unui baron local, ci este recunoașterea faptului că în zona Deltei Dunării e nevoie de acest mecanism. ITI funcționează în 14 țări din UE, căci peste tot există mototoli și regiuni defavorizate. Dacă ITI ar fi, aşa cum pretinde Mănăstire, fundația unui baron local, atunci ar trebui să fim mândri, căci acel baron local e cel mai tare din UE, cu filiale în 14 țări. Nu e.
E trist, în schimb, că minciunile circulă libere pe piață și că nimeni, dar nimeni nu le poate opri. CNa nu există, iar Silviu Mănăstire este exact genul de om care ar face parte din organismele de control ale unui revigorat club al presei române.
Și, atunci, cum ne putem apăra de aceste fake news asumate?
N-avem cum.
Iar asta e trist. realitatea noastră tocmai a devenit paralelă…
