Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cenaclul improvizat

Zoom Cenaclul improvizat

Nu mi-a plăcut să fiu profesor, deși îmi plac copiii. Tocmai pentru că eram de română, iar manualele erau de porc. Apoi, în Galați nu era ca la București. Inspectori, directori, colegi suspicioși, nu puteai să faci nimic, nu mișcai în front. De aia plecam la școală cu un chef de moarte, iar la ieșire luam bere Okocim de la cantina partidului și vodcă de la alimentară. Și beam cu prietenii, la etajul 11, pînă dimineața, să uit, să uităm. Și, în zori, palid, disperat, porneam înapoi, la muncă. Cam așa s-a desfășurat viața mea dăscălească timp de trei ani. Nu regret nimic. Dar, uneori, mi-aș dori să mă întîlnesc cu puștii dintr-a șasea (nu mai țin minte care a șasea, din multele de la Școala 29) cu care am trăit, în direct, triumful pedagogic.

Tocmai ne chinuiam cu comparația. De ce și cînd compari două lucruri. Păi, cînd ai niște chestii comune: culoare, formă, înțeles. Norii și vata, cocoșul și ceasul deșteptător. Un brusc entuziasm a străbătut clasa. Lunganul și slăbănogul profesor cu plete vorbea, în sfîrșit, ceva pe înțelesul lor. Ne-am avîntat. Și, într-un elan de-a dreptul poetic, un elev a comparat scaunul meu profesoral cu un puști, Gică. Hm, nu mi-a displăcut, da’ duceam discuția de la comparația la metaforă sau hiperbolă. Așa că i-am tăiat-o, scurt. Scaunul are patru picioare, omul e îmbrăcat. Omul stă în două picioare, scaunul, nu. Și a rămas pe a mea.

Da, numai că, în ziua următoare, la o nouă lecție, ce văd, intrînd în clasă? Scaunul meu era îmbrăcat în uniformă, avea teniși și o cravată de pionier. “Ce e asta?” – am întrebat, dat pe spate. La care toată clasa a răspuns într-un glas: “Scaunul Gică!”

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

  • O democrație din ce în ce mai îndepărtată

    15 septembrie 2020

    În urmă cu patru ani și jumătate, Ludovic Orban devenea victima neinocentă a DNA, visul de a fi zdrobit în alegerile locale de Gabriela Firea fiindu-i întrerupt de finanțarea ilegală […]

  • O insulă scufundată

    8 septembrie 2020

    Dictatura milităroasă din Belarus, unde un ins scelerat flutură Kalașnikovul într-un lan de fete cu părul auriu, face diferența dintre lacrimi și muci cînd e s-o comparăm cu dictatura medicală […]

  • Generalii Frînă și Abuz la datorie

    8 septembrie 2020

    Puțini muritori pot sta alături de Gabriel Oprea fără să simtă vibrația magnetică a imposturii și tupeului, cîmpul de agresivitate și lăcomie ce iradiază dinspre acel chip cu sprîncene pensate […]

Cele mai citite