Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cînd amintirile te chinuiesc

Zoom Cînd amintirile te chinuiesc

Nu cred că ar mai trebui să spun cuiva că perioada de apogeu a președintelui Băsescu (2009-2010) a coincis cu cele mai mari căcaturi care s-au petrecut în presă și în lumea culturală. Cu excepția ICR, care și-a păstrat, paradoxal, independența de acțiune (și pe care avea s-o plătească scump doi ani mai tîrziu, cînd a fost măturat de uraganul Marga și de reducerea catastrofală a fondurilor), toată piața media și online a fost acaparată de politruci, tonomate, profitori și viitori businessmani mai agili ca șacalii și mai flămînzi ca crocodilii. Televiziunea română a fost împănată de amicii regimului, presa a fost cumpărată sau infiltrată la greu, conform vechiului principiu “dacă nu-i poți stăpîni, măcar zăpăcește-i“. Nu mai e nevoie să repet asta, decît tristelor trompete care încă mai suflă-n clanța moale a Cotrocenilor de acum un deceniu, cu speranța că noul președinte se va instala în fruntea oastei de slujnicari și țucălari și va duce mașinăria din nou la… La ce? Scriind fraza de dinainte, am avut surpriza să constat că acel ceva nu există. Părea, privit din urmă, un ideal, o afata morgana, o idee,un ideal. Abia azi e clar pentru toată lumea că ideal e un cuvînt numai bun de folosit atinci cînd ai între dește cheia de la casa cu bani, sinecura dulce și grasă, aranjamentul parafat cu o instituție puternică, sigură, pe soartă stăpînă.

Nu-mi fac iluzii. Moartea presei a începu, la noi, în 2009, nu pentru că tot castelul de cărți de joc al subprimelor se prăbușea, ci pentru că presa (ah, nu, nu presa, numai patronii și marketingul de căcat) au mușcat dintr-un profit gonflabil. Presa a simțit că e vorba de bani și a dat vrabia din mînă pe cioara din gard. În inconștiența lor, ca niște cîini turbați (mai ții minte, Bastus?), mahării din presă au crezut că, dacă vor elimina concurența, dacă vor reduce adversarii la tăcere, dacă vor impune monopol, treburile se vor rezolva de la sine. Ghinion. Primul care le-a întors spatele a fost publicul. Publicul; s-a simțit trădat. Pe vremea în care am fost ziarist, colegul meu de breaslă, alergătorul de cursă lungă, își punea pielea la bătaie. Alerga după informație punîndu-și în primejdie viața sentimentală și sănătatea. Era, dacă îmi dați voi, ca întrecerea poeților din deceniul șase: care bea mai multă vodcă? Al cui ficat va ceda ultimul? Din clipa în care publicul s-a simțit trădat, nimic nu a mai putut ține presa în viață: nici giumbușlucurile financiare, nici layoutul (acest mit modern), nici campaniile. Nimic.

Au rămas pe piață numai cei care au avut de spus ceva publicului. Bine, rău, mult, puțin. Ceilalți s-au aranjat. Sinecurici, politicale, lingușeli, sponsorizări nevăzute. Și s-a petrecut inevitabilul. Presa din România a murit. Degeaba pompează guvernul 40 milioane de euro. Mortul frumos, cu ochii vii ce scînteie-n afară va păpa suma și se va culca la loc.

2 comentarii

  1. #1

    Asa este. Mi-e dor de presa hard, de ziar tiparit si citit din scoarta-n scoarta.. In parc, la metrou, la cafenea… Imi aduc aminte cand am fost in Londra, prima oara in 2002…. Pe langa orasul fantastic ce-l descopeream, era suportul din lemn pentru citit ziarul. Toate cafenelele mai rasarite il aveau. Si oamenii care citeau ca la noi, si ziarele gasite la fiecare colt de strada.. Atunci am judecat frust, bai..da innapoiati mai suntem… Ce stil de a citi, au astia…. Acum… mi-e dor de ziarul hard, liber, citit oriunde, cu sau fara cadru de lemn.. cu filele tremurand/zburand in vant… Cu vadim, cu ctp, cu AC, cu toti pentru toti…

  2. #2

    Prin 95-96 dadeam zilnic 50-60 de mii pe ziare (salariul mediu era de cam 1 milion). In orasul in care locuiam atunci era chioscuri de ziare din 50 in 50 de metri. Intre timp m-am pensionat, m-am relocat la tara, si in orasul cel mai apropiat (20km, 25000 lucuitori) nu ai de unde cumpara asa ceva. Unele magazine au profitat si vand integrame, reviste glossy, mondene si alte c…turi fara legatura cu adevarata jurnalistica. DA, presa adevarata a murit! Atunci, in ’90, aveam un prieten ZIARIST care pleca 5-7-10 zile pe un subiect, acum e mare om de stiriri citite de pe foaie la o mare televiziune. Dar are salariul lunar de 5000 euro, cat pensia mea pe doi ani! Everybody have a price. Tell my yours!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]