Fraților, am învins! După lupte seculare care au durat 15 etape, sezonul regulat și regular trăiește un moment istoric. Da, s-a încheiat turul! Gura bate turul, deci un bun prilej de vorbe, comentarii și ipoteze.
Ce ne facem, oameni buni, cu hrana românilor, cu Superliga din Carpați? Ochiometric, doar privind clasamentul, aș zice că stăm bine. Unde, în ce campionat din Europa mai vezi un asemenea echilibru, atîta suspans?
Vom avea iarăși parte de vorba aia, „cea mai disputată ediție din ultimii ani“. Asta, desigur, doar prin grija înțelepților conducători de la LPF & FRF, cei care impun tot felul de măsuri ciudate, ridică neabătut fotbalul românesc pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație.
La sfîrșitul turului avem un lider surprinzător și merituos, U. Cluj. În momentul ăsta, la o ipotetică festivitate de premiere, se știe cine e antrenorul momentului: Ioan Ovidiu Sabău. Clar, mai vine și o altă surpriză, tot de pe malul Someșului. CFR Cluj este echipa care a înscris cele mai multe goluri. Interesant, Dan Petrescu, Mister Unu-Zero, iată, a fost obligat să se reinventeze. Cînd n-ai bani de transferuri, ca să betonezi defensiva, n-ai de ales, trebuie să dai mai multe goluri decît adversarul. Dorinel Munteanu, cel care nu se consideră coleg de generație cu Moțul sau cu Bursucul, a încercat altceva cu limitata echipă din Galați, maximum de puncte cu minimum de goluri, strategia a mers pînă la un punct. E chiar o performanță că Oțelul stă atît de sus în clasament încă. Foștii jucători din Generația de Aur n-au stat degeaba în aceste prime 15 etape, inclusiv Gică Hagi, o să vedeți, chiar dacă Farul n-are față de play-off acum. Mă rog, ei ca ei, foștii mari jucători vor rămîne tot mari jucători, acum sînt antrenori.
Întrebarea care se pune în acest moment istoric e alta: cine-i fotbalistul român al turului? Ați văzut și voi ce dispută globală s-a iscat cu Vinicius jr. Că Vinicius jr. n-a primit Balonul de Aur, așa cum merita, zic mulți. Ei bine, în cazul alor noștri din Superligă ar exista o controversă similară. Se vor agita spiritele – cum, de ce a fost premiat X și n-a fost premiat Y? Mai greu de crezut, exceptînd opinia fermă a ultrașilor fiecărei echipe.
Nu poți pentru ca să spui că ar fi strălucit careva într-o manieră eclatantă. De exemplu, că tot fu Craiova cu Steaua/FCSB, hai să luăm pe Mitriță și, respective, Olaru. Sînt doi fotbaliști cu adevărat peste media campionatului. Ar fi recomandați să ridice amîndoi balonul Superligii. Totuși, sînt departe de a se situa dincolo de niște firești, explicabile reproșuri. Este Craiova mai dependentă de Mitriță sau FCSB-ul de Olaru? Contează mai puțin dacă ar fi să acorzi un premiu unuia care nu-și face echipa dependentă de starea lui de spirit, ci dimpotrivă, mai lasă din propria independență pentru binele echipei. La noi, în Superligă, rîvnitul Balon constă în cele mai multe ieșiri individuale, la rampă, în numele clubului și impresarilor. Slăvit fie numele Golului!
O zicem cu toată dragostea pentru jucătorii români, pe bune: păcat că nea Mircea nu mai are posibilitatea, ca pe vremuri, să organizeze un meci între Națională și selecționata de divizionare, între diaspora și țară. Abia atunci ne-am prinde cum stăm de fapt cu jucătorii români din Superligă. Echipa națională mizează în proporție de 1 la 11 pe titularii din țară, dar nici nu știm cîte surprize ne mai rezervă Superliga, abia s-a încheiat turul. Hai România!
