Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

City Broke: München

Zoom City Broke: München

München, capitala Bavariei și a berii germane, acum două săptămîni. Pînă să intru la Oktoberfest, am plecat mai întîi, pentru o imagine clară, trează, a orașului, într-o scurtă plimbare prin centrul aflat la o distanță ușor acoperibilă cu pasul, destul de aproape de autogară, de gara principală și de cartierul celebrului festival de băut bere (scumpă).

Adică nu mai departe de o intersecție mai încolo, de la Karlsplatz, piața cu arteziană pe mijloc și macarale pe margine (se lucrează intens în zonă), de unde începe pietonala Altstadt-ului, Orașul Vechi cu ziduri medievale construite acum vreo 70 de ani: centrul istoric al München-ului nu mai are aproape nici o clădire originală mai veche de 1945, toate fiind restaurate ulterior, după ce-au fost distruse de Aliați, în proporție de 90%, în timpul WW2. Pentru că urau berea, americanii preferînd whisky-ul, francezii, vinul, rușii, vodca, și englezii, ceaiul? Sau ca răzbunare pentru Puciul de la berărie din 1923, cînd Hitler și acoliții lui au băut prea multă bere într-un Novemberfest ad-hoc și li s-a urcat la cap că pot prelua conducerea statului? Oricare ar fi motivele, trebuie remarcat că, spre deosebire de ei, noi nu ne prea omorîm cu restauratul și, la o ieșire la bere cu amicii, sîntem cel mult selecționerii Naționalei.

Fiind duminică, marea majoritate a magazinelor erau închise; pe lîngă terasele, berăriile, barurile ticsite cu mușterii, deschiseseră ușile doar cele care voiau să scape neapărat de stocuri. Mare ocazie, mare, reducere de 50% la costumele populare bavareze: cu doar 99,99 euro, puteai să intri în atmosfera locală îmbrăcînd lederhosen-ul și cămașa pepit alb-roșu, iar cu alți 49,99 euro, îți trăgeai peste ele și rochia tradițională de pe manechinele de la intrare. Îhî, nici pe mine nu m-a încîntat oferta – poate mai tentant ar fi fost un discount substanțial la costumația călugărului cu halba de bere în mînă de pe blazonul orașului.

Strada müncheneză e un spectacol în sine, pe perioada Oktoberfest-ului. Și nu mă refer aici la cerșetorii semănați din loc în loc care primesc puncte (a se citi, monede) pentru creativitate. De exemplu, tanti cu batic negru care construise pe trotuar din șpaclu și pensulă un cățel de nisip, cu care încerca să înduioșeze trecătorii. Singura spectatoare interesată de sculptura sa, fetița pozată de mamă cu telefonul, era tatonată strîns de artista care îi cerea, într-o germană stricată, un euro. După accent, părea româncă (iar cînd am trecut înapoi, am auzit-o vorbind la telefon: mda, bănuisem bine).

În buricul tîrgului, piața Marienplatz, era o aglomerație de oameni cu preocupări foarte diverse. Cei mai mulți făceau poze, căscau gura la clădirea neogotică a Primăriei, Neues Rathaus (mai exact, la glockenspiel-ul figurinelor care se mișcă la anumite ore fixe – avem și noi ceva asemănător în Turnul cu Ceas al Sighișoarei) și la statuia aurită a Fecioarei Maria cocoțată pe coloana fîntînii centrale, asistau la concertul de muzică clasică al unei mini-orchestre de trotuar sau făceau coadă în față la Rischart, rețeaua locală de brutării-patiserii care avea la promoție un brezn, covrigul uriaș bavarez, și o bere Hofbräu la sticlă de 0,5 l, cu doar 6,70 euro (erau destui cei care acceptaseră oferta și o înfulecau/gîlgîiau de-a-npicioarelea prin piață).

Cel mai departe m-am aventurat, trecînd pe sub arcadele de lîngă biserica Alter Peter, prin Viktualienmarkt, piața-terasă sub castani plină cu clienți de wurst și bere la halbă (8,20 euro litrul), și pe lîngă turnul Isartor, pînă la malurile aproape împădurite ale rîului Isar și podul spre insula lui Deutsches Museum, cel mai mare muzeu bavarez al tehnicii. Există, în apropiere, și unul al berii: deși mi se făcuse deja sete, am preferat una proaspătă, nu veche, și m-am întors spre Wiesn, cum își alintă localnicii festivalul.

Cam asta a fost atmosfera în München, în duminica a doua a Oktoberfest-ului. Una extinsă din zona Wiesn-ului și prin oraș: mai peste tot te întîlneai cu trecători care abia își țineau echilibrul, dar insistau să călărească o trotinetă electrică, sau pe care îi apucase brusc somnul și se odihneau pe trotuar, cu capul pe o bordură.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    8 octombrie 2019

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din […]

  • Președintele morții

    8 octombrie 2019

    Dacă ar avea aripi, Klaus Iohannis s-ar roti în văzduh deasupra tragediilor, ca un corb care adulmecă moartea. Dar n-are, așa că e nevoit să țopăie de la un accident […]

  • Uniunea Salvați USR

    8 octombrie 2019

    În plină campanie electorală pentru prezidențiale, Uniunea Salvați România s-a apucat, deja, de pregătirea alegerilor locale. Rar s-a mai văzut un partid care să le spună membrilor, simpatizanților și eventualilor […]

  • O profeție cu bucluc

    1 octombrie 2019

    Diversitatea în unitate se vede cu ochiul liber pe canalele noastre de televiziune, unde cîteva culte religioase se întrec seară de seară să ne intermedieze prin cablu o întîlnire cu […]

  • Bula calului

    1 octombrie 2019

    Prezidențialele n-au fost întotdeauna așa. În 1990 aveam de unde alege. Îl aveam pe Ion Rațiu, nepot de memorandist cu rădăcini istorice în Ardeal, milionar în lumea liberă, democrat cu […]